Publicat: 15 Aprilie, 2019 - 15:01

ReporterFlorentin Scaletchi, l-ai cunoscut în anii 80 pe deţinutul Iulius Filip?

Fl. ScaleţchiDa, l-am cunoscut în anul 1986, în vară dacă nu mă înşel , când am fost transferat de la vechea închisoare Rahova, de la condamnați la moarte de pe H la Aiud pe T ( de la Tereza Maria împărăteasa imperiului Austro-Ungar , căci in timpul ei a fost construită închisoare ) , mai precis de la intrare în partea dreaptă a clădirii la parter unde se izolase o porțiune pentru deținuți politici .

 

ReporterCe amintiri ai despre el, dacă ai vorbit cu el ce îţi aduci aminte în mod deosebit?

Fl. ScaleţchiCu Iulius Filip , am avut plăcerea să stau chiar în aceiași celulă mică unde, lângă un wc deschis și o chiuvetă, erau înghesuite patru paturi, atâţia câţi câţi eram și noi . In afară de noi doi mai era și Mateescu, coleg de acțiune cu mine și Muşat, înfiat ofițer de securitate . Iulius era ca și mine mai rebel , un om căruia nu i-au plăcut compromisurile și nici complicitățile cu Securitatea pe care o detesta. Ca, de altfel, și pe Ceaușescu, și cu atât mai mult cu gardienii închisorii nu ar fi făcut pact . Era un tip dintr-o bucată, nu își lua cuvântul înapoi, avea coloană verticală nelăsându-se influențat de nimic. Desigur că asta nu plăcea organelor torționare, și ca și mine, am plătit cu chinurile la care am fost supuși , cu izolare totală și in final cu sănătatea noastră . Știam că,  fiind cadru militar , subofițeri de la o unitate din Cluj ,Filip a scris și a trimis câteva poezii și pamflete la adresa dictatorului Ceaușescu , motiv pentru care a fost dat afară din armată și condamnat la 8 ani şi jumătate de închisoare pentru propagandă dușmănoasă împotriva statului comunist. A fost un detinut autentic politic  și nu cum încearcă propaganda securistă să inducă ideea ăa a fost deținut de drept comun . Filip a mai încercat ceva și chiar i-a ești! A scris o scrisoare Sindicatului liber din Polonia-“ Solidaritatea” , condus in acea vreme de Lech Walesa . El, Iulius, își dorea să inițieze un sindicat de tipul Soridaritatea și in RSR. Avea, într-o oarecare măsura, talent și har la compus poezii și, probabil că dacă i s-ar fi permi,s ar fii scris multe poezii și pamflete comuniștilor, dictatorului şi  odioasei lui sotii. Dar cum era interzis să avem hârtie  și ustensile de scris , atunci Iulius Filip nu putea folosi decit calea legală , scriind ce gândea  de cite ori i se permitea să se adreseze oficialităților . Așa a ajuns să-i scrie și să-l ironizeze și pe procurorul Augustin  Lazăr. Fac o mică paranteză aici , pentru Ceaușescu era un mare pericol sa poți scrie , să trimiți scrisori la Europa Liberă sau Vocea Americii. Eu personal, doar pentru o bucățică de mină de creion găsită undeva in salteaua mea, am fost pedepsit cu 10 zile de izolare, adică singur într-o celulă  fără pat ci cu un țambal atârnat în perete , fără wc , ci  doar cu  o găleată , mâncam din două în două zile, într-o celula de 2 pe 4 , înaltă de 5 m, fără fereastră și plină de igrasie și, bineînțeles, cu lanțuri permanente la mâini și la picioare de 28 de kg , prinse cu nituri . Cam inuman tratament, ce spune-ți?!      

 

ReporterAi mai întâlnit deţinuţi prin puşcăriile prin care te- au plimbat, care erau condamnaţii pentru că au scris poezii sau manifeste împotriva Ceauşeştilor şi a partidului? Sau pentru că au spus bancuri?

Fl. ScaleţchiO, da, păi marea majoritate a puţinilor deținuți politici de la închisoare, de temnița grea și recluziune Aiud , asta să nu credeți cumva că celelalte temnițe comuniste erau altfel , erau închișși fuseseră condamnați , ori pentru manifeste , ori pentru pamflete sau poezii la adresa dictatorului. Eu am conviețuit cu ei, precum Radu Filipescu Năstăsescu , Olteanu, Bugan , Iancu Marin. Musat, Iuga, Borbei Erno , Barabasi, gruparea Vlasceanu, au fost oameni care și-au riscat viața pentru un ideal , manifestând solitar , scriind şi împărțindu-și manifeste , căci era imposibil să creezi o mișcare într-o ţară cu un comunism de tipul Coreea de Nord a lui Kim Ir Sen.   

 

ReporterL- ai cunoscut personal pe procurorul Augustin Lazăr, adică, ai stat faţă în faţă cu el vreodată?

Fl. ScaleţchiDa , l-am cunoscut personal după anul 2000 , când în calitate de Președinte Fondator al Organizației pentru Apărarea Dreptirilor Omului, împreună cu o echipă de experți OADO, am făcut o vizită de informare şi evaluare la toate Parchetele din județul Alba . Pe vremea aceea,  domn Lazăr era procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba. Țin minte că se lăuda cu meritul de ai fii prins pe hoţii, care au furat din situl Sarmisegetuza brățările dacice de aur .

 

ReporterAvea sau nu putere în acea comisie de eliberare? El spune acum că era doar un executant, că doar constata dacă s- a respectat legea, dar că deciziile le lua Securitatea. A servit legea sau regimul comunist al lui Ceauşescu?

Fl. ScaleţchiNu cred că se pune bine problem, atunci când se vrea un răspuns la întrebarea : avea sau nu putere în acea comisie de eliberare condiționată ? Păi, dragii mei, el era șeful comisiei și, după unele dezvăluiri actuale, chiar ofițer acoperit al Securității, şi servea cu exces de zel puterea, securitatea, partidul comunist alături de toți ceilalți torționari din aceasta comisie aveau o viziune comună când era vorba de niște trădători de țară și de neam, niște rebeli care se impotriveau comunismului și al celui mai iubit fiu al poporului și a uneltelor lui de opresiune- Securitatea  și Miliția. Augustin Lazar era parte a sistemului opresiv din RSR, legea pentru el însemna, de fapt, ordinele și directivele pe care și le însușea de la partidul communist, de la regimul dictatorului Ceaușescu pe care îl servea cu toată fiinţa lui, și bineînțeles, de la odioasa Securitate.... E cert că el nu putea fi altfel de cât erau cam toți colegii lui din aparatul opresiv. 

 

ReporterŢi- a făcut vreun rău în mod voit, din exces de zel sau din dorinţa interioară de a te umili? Dar altor deţinuţi, din ce ştii?

Fl. ScaleţchiDa, și un rău de 10 ori mai mare decât tuturor deținuților politici. Stiti că, sunt un deținut politic autentic, în fapt și în drept, și am fost condamnat la moarte de două ori pentru “Complot in vedere trădării”, subminarea şi sabotarea societăţi comuniste din RSR.  Am fost dus chiar de două ori în faţa plutonului de execuție , doar simulându-se executarea, în timp ce ceilalți 10 deținuți din celula condamnaţilor la moarte erau executați la propiu. De altfel, singurul care a rămas în viaţă, am fost eu. Pe mine,  torționarii trebuiau să mă terorizeze psihic. Dar după un an și ceva de la sentința definitivă de condamnare la moarte, Consiliul de  Stat RSR a decis, în marea lui bunavoință, comutarea pedepsei din moarte în condamnare pe viață, la vremea aceea la 20 ani închisoare. După semnarea la Helsinki și aderarea RSR la declarația Universală a Depturilor Omului – ONU, în 1988,în RSR, dictatorul Ceaușescu dă cel mai mare decret  de amnistie și grațiere din istoria acestei ţări. Decretul prevedea amnistierea tuturor condamnărilor  până la 10 ani și grațierea la jumătatea a tuturor celorlalte. Ei, dacă puteți să credeți, mie comisia nu mi-a aplicat decretul! În consecință. nu mi s-au luat 10 ani din pedeapsă și am rămas tot cu 20 de ani de detenție grea.. Deci, ca să concluzionez, acest individ și-a permis să ignore decretul, comițând alături de toți ceilalți membri ai comisiei un abuz în serviciu, condamnat și de legea penală comunista. Cât priveşte toţi ceilalţi deţinuţi politici aflaţi în Închisoarea Aiud, cu condamnări între 4 şi 6 ani de executat, au făcut detenţia în întregimea ei fără ca vreunul din ei să fie eliberat condiţionat, deşi legea prevedea acest lucru.

 

ReporterColonelul de securitate Gheorghe Lazăr îi ordona procurorului Augustin Lazăr? Care erau relaţiile dintre ei?

Fl. ScaleţchiEu  l-am prins destul de puțin, poate câteva luni, pe colonelul de securitate Gheorghe Lazăr, șeful biroului de securitate din închisoare Aiud, căci a plecat la pensie, rămânând în locul lui adjunctul său, căpitanul Negrilă,  o altă unealtă și jigodie a sistemului opresiv. Dar, nici vorbă să se subordoneze sau să-i ordone lui Augustin Lazar colonelul securist Gheorghe Lazăr. Ei formau o echipă cu acelaşi obiectiv, bine trasat,  de  exterminare a deținuților politici prin orice metode. Erau prieteni, mâncau, beau, participau la mese festive împreună și, desigur, gândeau împreună cum să ne reducă la tăcere. Interpretare faptelor pe care o dă Augustin Lazăr, la  30 ani de la Revolutie din Decembrie 1989, chiar mi se pare deşănţată  și cred ca ne jignește inteligenţa.

 

ReporterDe ce nici tu, nici alt deţinut din anii 80 nu aţi ieşit în toţi aceşti ani să ne spuneţi că procurorul general este acel procuror comunist de la AIUD care refuza oamenilor dreptul la libertate?

Fl. Scaleţchi:  Nu știu de ce alții nu l-au desconspirat pe acest procuror torționar Augustin Lazăr, dar eu chiar nu am știu până la dezvăluirile venite de la colegul meu de celulă din închisoarea Aiud, Iulius Filip, că nu am avut și nici nu am primit din partea închisorii vreun document cu componenţa comisiei de eliberare condiționată. Iar atunci când am mers în control la Parchetul  Alba,  să nu credeți cumva că a dat vrun semn că mă cunoaște sau că m-a văzut prin vizeta celulei  din închisoarea Aiud. Ba chiar acum mă gândesc , că a avut o atitudine binevoitoare cu noi răspunzând promt la toate cerințele noastre. Dar, ce mi se pare mie foarte grav, este faptul că nu am adoptat o Lege a lustraţiei. Chiar dacă au trecut 30 ani de la schimbarea regimului pentru România, cred că este eminamente necesară o asemenea leg,e așa cum au adoptat, de fapt, toate celelalte ţări din fostul lagăr comunist. Ce mai pot spune, e faptul că, dacă unele instituții s-au reformat pe ici pe colo, Justiția în ansamblul ei a rămas total nereformată, dar și foarte reticientă la schimbările de fond pe care ne dorim să le facem dacă vrem să avem o țară democrată și un stat de drept. (I.T.V.)

Tag-uri Institutii: