8 decembrie 2021

Investiţiile în sectorul de cercetare – dezvoltare – inovare sunt esenţiale

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Universitatea de Vest din Timişoara consideră că anumite poziţii exprimate recent în spaţiul public, cum este şi aceea exprimată de profesorul univ. dr. emerit Ioan Ianoş, de la Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, sunt deopotrivă incorecte şi periculoase. Conform acestora, cauza pentru scăderea calităţii procesului de învăţământ este cercetarea – ca unic criteriu pentru evaluarea cadrelor universitare. Argumentul invocat ar fi acela ca universitarii sunt nevoiţi să pună pe primul loc activităţile de cercetare, deoarece acestea sunt cele care contează pentru promovarea lor profesională şi, prin urmare, acest lucru conduce la neglijarea activităţilor didactice şi a studenţilor.

O asemenea premisă este falsă. În primul rând, nu există nicio dovadă empirică care să susţină că efectuarea activităţilor de cercetare reprezintă un obstacol în faţa unei predări de calitate. Dimpotrivă, dacă raţionamentul ar fi unul corect, atunci universităţile prestigioase din străinătate ar trebui să aibă performanţe execrabile în actul de predare, pentru că, după cum ştim, performanţele lor în cercetare sunt remarcabile. În al doilea rând, pentru că spre deosebire de învăţământul liceal, axat exclusiv pe educaţie, cel superior urmăreşte atât componenta de educaţie profesională, cât şi componenta de generare a rezultatelor de cunoaştere, prin cercetare.

O asemenea premisă este periculoasă pentru că menţine o dihotomie artificială în mentalul colectiv de tipul cercetare sau educaţie, în condiţiile în care sintagma corectă este cercetare şi educaţie. De asemenea, este periculoasă pentru că arată cu degetul spre o non-cauză, pentru a ascunde un adevăr evident. Cea mai însemnată parte din finanţarea învăţământului superior se acordă pe un principiu corect, acela al numărului de studenţi şcolarizaţi. Însă, implementarea acestui principiu poate conduce la forţarea unor standarde de calitate în cazul programelor atractive (de exemplu, un raport foarte mic cadre didactice – studenţi) sau se poate transpune în „şcolarizarea forţată” în cazul programelor mai puţin atractive, în schimbul unei diplome de studii superioare, fenomen surprins popular prin expresia „fabrici de diplome”.

Rectorul UVT, prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea, subliniază faptul că: „Dacă finanţarea programelor de studii s-ar face după performanţa obţinută de absolvenţi la un examen naţional de admitere în profesie, organizat de către un for profesional independent, sau dacă finanţarea s-ar face în baza competenţelor absolvenţilor, recunoscute de către angajatori, suntem convinşi că tabloul educaţiei terţiare din România ar fi relevat cu o claritate mult mai bună. Nu ar mai fi deloc interesant să căutăm ţapi ispăşitori în activitatea de cercetare. Dincolo de toate aceste considerente, vreau să afirm limpede că experienţa europeană arată că dacă dorim ca România să aibă, ca ţară, o economie din ce în ce mai competitivă, din alte motive decât acela al unei resurse umane ieftine, este esenţial ca investiţiile în sectorul de cercetare – dezvoltare – inovare să crească în perioada următoare”.