Publicat: 6 Februarie, 2020 - 11:49
Share

S-ar părea că proiectul lui Iohannis merge uns și nimic nu îi poate sta în cale. De doi ani încoace se scaldă în succesuri: de la europarlamentarele care i-au scos la lumină partidul, până la prezidențiale, trecând prin moțiunea de cenzură care i-a permis, în sfârșit, să aibă un partid al său, chiar dacă minoritar, dar aflat la butoane.

Profesorul din Sibiu care își anunța programul încă din volumul de debut este acum în gata de a face pasul următor: cel decisiv. Discursul său de după moțiune anunța triumfător că insuccesul (aparent) este, de fapt, motorul
pasului hotărâtor: alegerile anticipate. Căderea Guvernului Orban era, așadar, nu doar prevăzută, dar și necesară, pentru a se putea merge mai departe spre cele două nominalizări respinse de Parlament și spre dizolvarea acestuia. Aceasta este, în viziunea prezidențială, calea edificării Statului de Drept. De fapt, al „statului de dreapta”, în care stânga nu are ce să caute. Privind însă mai atent lucrurile, pașii despre care vorbeam nu mai sunt chiar atât de fermi. Din cele două variante luate în calcul - cea a moțiunii de cenzură și cea demisiei premierului - avut prioritate în prima. Desigur, ar fi fost preferabilă o demisie voluntară, plină de demnitate, în locul unui „șut în fund” prin moțiune.

 Practic, între ele în ar fi trebuit să fie nici o deosebire pe fond, ambele având același obiectiv. Numai că o eroare tactică elementară riscă să schimbe complet traseul. Este vorba de „lăcomia” legislativă a Guvernului, care a dorit să nu lase la voia întâmplării câteva obiective „de suflet”, pe care le-a inclus între alte câteva cu caracter evident populist și din care a creat un pachet voluminos de Ordonanțe de Urgență, adoptate după metoda inițiată de pesediști - la miezul nopții, după telejurnalele de noapte și închiderea ediției lor ziarelor. Dacă Orban a intenționat să facă o surpriză Parlamentului, aceasta a fost deplină. L-a surprins până și pe Ponta, care pe când era premier a dat într-un întreg mandat 52 de OUG-uri.

Cu pachetul de 25 de ordonanțe Executivul dorea să guverneze în liniște până la dizolvarea legislativului, îndeplinindu-și un set de obligații urgente față de sponsori și parteneri din umbră

Efectul manevrei a fost însă unul contrar. Și s-a văzut chiar în scorul moțiunii, care a primit mai multe voturi decât avea nevoie, inclusiv de la unii dintre cei care se angajaseră solemn să nu o voteze. Pe parcursul dezbaterilor această manevră constituit muniția principală cu care pesediștii au tras în guvernul care reușise în ultimul moment să justifice în acest fel motivul moțiunii. Chiar dacă ulterior, în felurite talk show-uri partizane, liberalii au încercat să scoată în evidență ordonanțele „bune”, cele „rele” au prevalat în percepția publică a cărei balanță a început să se încline în favoarea celor care acum , din postura de acuzatori, dezvăluiau dedesubturile privatizării sănătății și a scutirii bancherilor de datorii (ordonanță retrasă de fapt în ultimul moment). Pe acest fond, ceea ce a făcut bun guvernul Orban în cele trei luni de funcționare ale sale se estompează făcând loc suspiciunilor clasice față de o putere care acționează în beneficiul propriu. 

(O paranteză: încerc să îmi imaginez ce se ar fi întâmplat dacă unul dintre guvernele PSD ar fi pregătit o asemenea lovitură: a doua zi cu siguranță că Piața Victoriei ar fi vuit de indignarea protestatarilor, între care s-ar fi aflat, cu siguranță, liderul cu geacă roșie antiglonț).

Vorbeam în debut despre proiectul de succes a lui Iohannis, căruia până acum i-au ieșit toate pasiențele. Nimeni nu ar trebui să își facă iluzia că acestea s-au datorat exclusiv inteligenței și abilității politice a ale șefului statului și partidului său. Acesta își împarte succesurile cu incompetența și rudimentele de inteligență ale actualei galerii de lideri ai PSD, cu siguranță cea mai slabă din întreaga istorie a Partidului.O pleiadă de politicieni „făcuți”, de nivel cel mult județean, cu pregătire teoretică obținută pe la universități private din provincie, în cursuri la distanță, și cu suplimente postuniversitare de la Servicii sau de la „academiile” lui Oprea. 
De aceea, într-un moment presupus favorabil ca acesta, PSD nu poate exploata succesul moțiunii, neavând de ce și cu cine să meargă la Cotroceni pentru a solicita învestirea. Propunerea lui Ponta de a-l utiliza pe Pricopie va fi primită de Iohannis ca o glumă bună, iar ea face parte din acea categorie eterogenă de candidați pe care același Ponta a mai folosit-o, cu succesul cunoscut, în cazul lui Mircea Diaconu.

Cu toate căderea lui Orban în picioare și cu pasul înainte al lui Iohannis, jocurile nu pot fi considerate definitiv făcute. 

Topic: 

Format: 

Rubrici: