Publicat: 29 Ianuarie, 2020 - 12:00

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a susţinut miercuri, 29 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o alocuţiune în cadrul Conferinţei "România Educată - politici publice şi coordonarea surselor de finanţare".

Vă prezentăm în continuare textul alocuţiunii:

Domnule Prim-ministru,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Stimaţi parlamentari,
Onorat prezidiu,
Doamnelor şi domnilor,

Proiectul "România Educată" avansează şi intră, de astăzi, într-o nouă etapă. Educaţia este, ştiţi bine, unul dintre pilonii pe care îi consider fundamentali pentru dezvoltarea ţării noastre pe termen lung şi, de aceea, mă bucur să lansăm aici, la Palatul Cotroceni, cele patru documente de politică publică elaborate de către experţii Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, cu sprijinul financiar al Comisiei Europene.

În demersul nostru de a face performant sistemul de educaţie, avem şansa de a ne folosi de cunoaşterea existentă deja în domeniul educaţional. Aceste documente pe care le punem acum în discuţie publică sunt valoroase tocmai pentru că sunt bazate pe realităţile româneşti, dar şi pe identificarea de exemple de bună practică din mediul internaţional.

Cele patru domenii acoperite în aceste documente, respectiv cariera didactică, managementul şcolar, echitatea şi educaţia timpurie, sunt cruciale pentru transformarea în bine a învăţământului din România. Rezultatele PISA, publicate în urmă cu mai puţin de două luni, reprezintă unul dintre argumentele de netăgăduit pentru urgenţa soluţiilor rapide şi temeinice. Lipsa unei educaţii de calitate, care să fie accesibilă pentru toţi copiii din ţara noastră, devine o ameninţare pentru dezvoltarea României pe termen lung.
Pentru a le asigura cetăţenilor noştri nivelul de trai pe care şi-l doresc, drumul pe care trebuie să ne angajăm în următoarele decenii este cel al unei economii bazate pe cunoaştere.

În aceste condiţii, nu putem, în epoca inteligenţei artificiale, să avem o problemă endemică de analfabetism funcţional în rândul populaţiei noastre. Şi nici nu putem, în contextul unei îmbătrâniri şi aşa pronunţate a populaţiei, să lăsăm sute de mii de tineri nepregătiţi pentru rigorile unei economii globalizate şi aflate în schimbare continuă, dar şi ale unei societăţi care, dacă nu se va dezvolta sustenabil, va înceta pur şi simplu să mai existe în forma actuală.

Documentele lansate astăzi sunt foarte importante, fiindcă le oferă decidenţilor din educaţie o serie de repere utile în vederea ameliorării calităţii procesului educaţional. Avem nevoie de noi abordări în selecţia şi formarea cadrelor didactice, dar şi în transformarea managementului şcolar din muncă de administraţie în leadership şi iniţiativă. În egală măsură, este esenţială o reducere a inechităţii încă din primii ani petrecuţi de copii în grădiniţele şi şcolile din România.

În acelaşi timp, trebuie să acceptăm că nu avem la dispoziţie resurse financiare nelimitate. Nu putem rezolva toate problemele din educaţie peste noapte, indiferent cât de mult ne-am dori acest lucru.

Eforturile noastre de a îmbunătăţi calitatea educaţiei vor trebui să fie orientate cu precădere spre sectoarele care au fost neglijate în trecut sau care au potenţialul de a genera beneficii indirecte şi în alte zone din educaţie.

Un prim exemplu este educaţia profesională, ajunsă în urmă cu doar un deceniu în pragul desfiinţării complete. În prezent, ca urmare a modernizării economiei româneşti şi a importanţei crescute a muncii calificate, învăţământul profesional, şi mai ales cel dual, reprezintă o importantă şansă pentru mii de tineri români.

Eforturile de a dezvolta un management şcolar de calitate şi de a forma cadre didactice cât mai bine pregătite trebuie să ţină cont şi de nevoile specifice acestei forme de educaţie, adesea tratată ca o rudă săracă a filierei teoretice.

O altă hibă a învăţământului românesc este lipsa sectorului educaţional dedicat meseriilor cu nivel înalt de calificare. Educaţia profesională este încă la noi asociată cu terminarea studiilor după 11 clase.

Mai mult, deşi există posibilitatea legală pentru a avea programe în regim dual pentru nivelurile 4 şi 5 de calificare, ea nu a fost niciodată transformată în realitate, în ciuda nevoii evidente din economie. Diversitatea economiei moderne necesită din ce în ce mai mult extinderea acestei alternative educaţionale, pentru a permite formarea de specialişti şi tehnicieni înalt calificaţi. Învăţământul profesional de nivel terţiar în regim dual este absolut necesar şi nu poate fi suplinit de educaţia teoretică din programele universitare actuale.

Trebuie, de asemenea, să admitem că unele forme de educaţie sunt cvasi-inexistente sau sunt puternic subreprezentate în România şi să schimbăm această situaţie. Spre exemplu, educaţia ante-preşcolară este inexistentă sau grav subdimensionată în foarte multe localităţi din România.

În aproape întreaga Uniune Europeană sunt create condiţii pentru ca părinţii să poată reveni la parcursul lor profesional, pe când în România reîntoarcerea la muncă presupune adesea dificultăţi suplimentare în a găsi un loc într-o creşă. De aici derivă o serie de alte probleme sociale care au impact major în viaţa familiilor din ţara noastră.

Tot în categoria chestiunilor pe care nu le mai putem amâna este introducerea unei specializări distincte privind pregătirea cadrelor didactice, în condiţiile în care România se află printre puţinele ţări cărora le lipseşte o astfel de ramură în sistemul de educaţie.

Câteva ore de metodică şi pedagogie şi un nivel redus de practică oferit studenţilor nu pot substitui o educaţie direcţionată strict către formarea profesorilor. Profesia didactică nu este şi nu trebuie să fie o alternativă secundară pentru absolvenţii de facultate, ci o alegere principală.

Evident, lista provocărilor cu care ne confruntăm în zona educaţiei este mai lungă, mult mai lungă de atât, dar sunt convins că dialogul pe care îl iniţiez astăzi va contribui la o reformă comprehensivă a educaţiei. La urma urmei, orice obiective am avea pentru sistemul de educaţie, este clar că ele nu pot fi atinse fără cadre didactice bine pregătite, fără manageri capabili de a genera schimbare la nivelul şcolii, fără găsirea de opţiuni de educare şi îngrijire a copiilor mai mici de 3 ani şi, în general, fără un efort concertat de reducere a inechităţilor din şcoala românească.

Stimaţi invitaţi,
Rezultatele studiilor prezentate astăzi ne pot ajuta cu siguranţă să identificăm mai bine direcţia de schimbare în bine. Prezenţa Premierului şi a membrilor Guvernului, dar şi a reprezentanţilor instituţiilor naţionale şi internaţionale relevante este un semnal foarte bun pentru deschiderea la colaborare şi dialog, pentru că doar astfel se pot stabili priorităţile şi se pot iniţia demersurile pentru găsirea finanţărilor necesare şi aplicarea acestora.

Pentru a rezolva mai repede şi mai bine problemele specifice educaţiei din România, este foarte util să discutăm despre soluţiile pe care le-au identificat deja alte ţări şi să ne familiarizăm cu ultimele inovaţii din învăţământul european şi al altor state membre ale OCDE. Vom ajunge o "Românie Educată" printr-un plan pe termen lung, de la care să nu ne abatem prin schimbări permanente şi haotice ale legislaţiei, aşa cum s-a întâmplat până acum.

Este esenţial ca stabilirea şi adoptarea priorităţilor pentru viitorul educaţiei să nu rămână doar pe hârtie, iar acest lucru se poate asigura prin alinierea criteriilor de acordare a fondurilor din diferitele surse de finanţare cu rezultatele proiectului "România Educată". Urmarea firească a acordului social trebuie să fie un angajament politic, care se măsoară şi prin modul în care investim banii pentru ca fiecare copil din România să aibă acces la educaţie incluzivă de calitate.

Vă doresc mult succes şi vă mulţumesc tuturor pentru implicarea dumneavoastră în a face din "România Educată" o realitate!

Tag-uri Nume: