10 august 2022

IUCN a actualizat lista roșie privind speciile amenințate cu extincția

Close-up of a large beluga sturgeon in a lake during the migration season. This type of fish is known for the highest quality caviar.

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Concluzie dramatică pentru România: O specie de sturion a dispărut din Dunăre, celelalte sunt pe cale de dispariție

Toate cele 26 de specii de sturioni și pești cu padelă rămase sunt amenințate cu dispariția conform actualizării Listei roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), care a confirmat dispariția peștelui cu padelă chinezesc și dispariția în sălbăticie a sturionului de Yangtze, precum și creșterea nivelului de amenințare pentru alte șapte specii de pe glob.

Noua evaluare, efectuată de membrii Grupului de Specialiști în Sturioni (SSG) IUCN, a constatat că aproape două treimi din speciile de sturioni și pești cu padelă sunt în pericol critic. Aceasta subliniază pierderea continuă a biodiversității apelor dulci și degradarea râurilor de pe tot globul, care sunt esențiale pentru oameni și natură.

“Eșecul lumii de a proteja speciile de sturioni este o acuzație îndreptată spre guvernele de pe tot globul, care nu reușesc să-și gestioneze în mod durabil râurile și să își respecte angajamentele de a conserva acești pești emblematici și de a opri pierderea globală a naturii”, a spus Arne Ludwig, Copreședintele Grupului de Specialiști în Sturioni IUCN.

“Aceste evaluări șocante – dar din păcate nu surprinzătoare – înseamnă că sturionii își păstrează titlul nedorit de cel mai amenințat grup de specii din lume”, a adăugat aceasta.
Viza, specie de sturion recunoscută oficial ca dispărută din Dunăre ! Cega, mutată într-o categorie superioară de amenințare

În ciuda politicilor ambițioase de protejare a speciilor de sturioni în Europa, inclusiv Planul de Acțiune Paneuropean pentru Sturioni acceptat de Convenția de la Berna și Directiva UE privind habitatele, statutul sturionilor continuă să se înrăutățească pe tot continentul.

Șapte dintre cele opt specii europene au fost deja listate ca fiind pe cale critică de dispariție. Acum cega, cel mai mic sturion de apă dulce, a fost mutat într-o categorie superioară de amenințare – și este clasificat oficial ca fiind pe cale de dispariție.

O specie, viza, a fost declarată acum dispărută în Dunăre, ultimul refugiu al speciei în UE, marcând dispariția rară a unei specii protejate de Directiva UE privind habitatele pe întreg teritoriul Uniunii. De fapt, după ce Directivele Păsări și Habitate au intrat în vigoare în 1979 și 1992, până acum, doar o specie de păsări și o subspecie de ibex dispăruseră în UE.

“Speciile de sturioni sunt legate de cultura și bucătăria noastră. Timp de secole, ei au susținut comunitățile de pescuit de pe tot continentul, dar acum viitorul lor în Europa atârnă de un fir de ață“, a declarat Beate Striebel-Greiter, WWF Lead, Global Sturgeon Initiative.

“Pierderea vizei din Dunăre demonstrează urgența implementării Planului de acțiune paneuropean pentru sturioni, inclusiv măsuri de asigurare a migrației în amonte și în aval. Nu există scuze pentru lipsa actuală de acțiune și niciun alt vinovat: dacă guvernele din Europa și instituțiile UE nu acționează acum pentru a restabili conectivitatea râurilor și pentru a proteja și restabili habitatele de sturioni din râurile cheie, dispariția altor specii de sturioni va fi răspunderea lor.”, a adăugat Striebel-Greiter.

”Faptul că viza este recunoscută oficial ca dispărută din Dunăre iar cega a ajuns în rândul speciilor amenințate, este îngrijorător. Iar nisetrul, din informațiile pe care le avem, are toate șansele să urmeze calea vizei! Toate acestea arată necesitatea realizării unui plan de acțiune național în România, negociat cu toți deținătorii de interese cheie și care să abordeze în mod integrat toate amenințările. Succesul punerii în aplicare a unui astfel de plan însă, depinde de angajamentul ferm și susținut al celor care îl vor agrea ca și de alocarea de resurse și fonduri suficiente, care să fie utilizate cu chibzuință.”, subliniază Cristina Munteanu, liderul inițiativei pentru sturioni de la WWF România.
WWF: “Solicităm în unanimitate statelor din aria de distribuție a sturionilor și țărilor consumatoare să nu mai închidă ochii cu privire la dispariția sturionului“

În ciuda imaginii de ansamblu deprimante, există câteva ușoare licăriri de speranță. În timp ce subpopulația de viză din Marea Aral a dispărut de mult și populațiile din Marea Azov și Marea Caspică au scăzut, au existat câteva observații recente pui de viză în râul Rioni din Georgia. Așadar, extinderea recentă a unei zone protejate pentru sturioni în Rioni și Marea Neagră adiacentă este acum de o importanță și mai mare.

În plus, după 30 de ani de repopulare, prezența puilor de sturioni adriatici – o specie despre care se credea că ar fi dispărut în sălbăticie – a fost documentată în Italia, în timp ce niște sturioni incredibil de rari, Amu Darya, au fost găsiți în Uzbekistan, sugerând că aceste populații încă se reproduc natural și ar putea renaște.

Între timp, există știri mai îmbucurătoare peste Atlantic, unde eforturile de conservare pe termen lung din America de Nord au dus la stabilizarea și creșterea ușoară a populațiilor de sturioni, inclusiv sturionii albi din râul Fraser din SUA.

“Aceste succese arată că putem inversa declinul speciilor de sturioni, atâta timp cât instituțiile și guvernele acordă prioritate conservării lor și își unesc forțele cu comunitățile și ecologiștii pentru a aborda amenințările la adresa lor și a râurilor lor. Prin salvarea sturionilor, vom salva mult mai mult, pentru că îmbunătățirea sănătății râurilor în care trăiesc sturionii aduce beneficii tuturor oamenilor și habitatelor care se bazează pe ele.“, a declarat Paolo Bronzi, președintele Societății Mondiale pentru Conservarea Sturionilor (WSCS).
Amenințările cu care se confruntă speciile de sturioni, la nivel global

Peste tot în lume, sturionii se confruntă cu o multitudine de amenințări, inclusiv braconajul pentru comerțul ilegal cu caviar și carne provenită de la indivizi din sălbăticie, barajele hidroenergetice care le blochează rutele de migrație, exploatarea nesustenabilă de nisip și pietriș care le distruge zonele de reproducere și duce la pierderea habitatului.

Prin urmare, măsurile de repopulare în sine nu vor fi sustenabile dacă măsurile de conservare în paralel nu abordează și aceste cauze ale declinului într-un mod holistic, ținând cont de cunoștințele disponibile la nivel genetic, biologic și ecologic.

WWF, IUCN și Societatea Mondială pentru Conservarea Sturionilor (WSCS) lucrează cu o diversitate de parteneri pentru a proteja aceste specii prin cercetare științifică, creșterea gradului de conștientizare și implicarea directă în proiecte de conservare, pentru a reduce decalajul dintre știință și management.

“Solicităm în unanimitate statelor din aria de distribuție a sturionilor și țărilor consumatoare să nu mai închidă ochii cu privire la dispariția sturionului și să implementeze soluțiile despre care știu că pot ajuta la salvarea acestor specii emblematice“, a transmis Striebel-Greiter.

“Avem de ales: să creăm un viitor cu populații de sturioni înfloritoare și râuri și comunități sănătoase sau să rămânem cu politicile eșuate de astăzi și să ajungem cu râuri și cu sturioni pe moarte“, a subliniat aceasta.

Lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), creată în 1964, reprezintă inventarul cel mai complet al stării de conservare a speciilor de animale și plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversității mondiale.

Sursa foto Pixabay