22 octombrie 2021

Klaus Iohannis: La mulţi ani de Ziua Bicicletei!

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Intervenţiile Preşedintelui României, Klaus Iohannis, din cadrul dezbaterii organizate de Green Revolution cu prilejul Zilei Mondiale a Bicicletei

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a participat joi, 3 iunie 2021, la dezbaterea organizată de Green Revolution cu prilejul Zilei Mondiale a Bicicletei.

Vă prezentăm în continuare transcrierea intervenţiilor din cadrul dezbaterii:

Preşedintele României, Klaus Iohannis:

Mulţumesc pentru invitaţie! Este astăzi Ziua Bicicletei şi, în mod natural, am venit aici pe bicicletă. Cred că este o zi foarte potrivită pentru a promova şi noi, politicienii, mersul pe bicicletă. Este evident şi cred că toată lumea ştie între timp: mersul pe bicicletă este plăcut, este sănătos, te scuteşte de ambuteiajele din trafic.

De ce nu mergem mai multă lume cu bicicleta în oraş, în aceste condiţii? Dacă încercaţi să mergeţi cu bicicleta, veţi afla imediat de ce totuşi puţini fac acest efort. Sunt prea multe intersecţii unde stai mai mult la semafor decât mergi cu bicicleta, sunt prea puţine piste pentru biciclişti şi de multe ori împarţi banda de mers cu automobilişti de obicei foarte nervoşi şi foarte deranjaţi de existenţa bicicliştilor. Şi, de foarte multe ori, dai de piste care sunt făcute aparent pentru biciclişti, dar se merge foarte greu pe ele, fiindcă cei care le-au conceput probabil nu folosesc bicicleta. Iată câteva chestiuni care sunt uşor de remediat dacă chiar vrem să promovăm mersul pe bicicletă în oraşele noastre.

În afară de mersul pe bicicletă, evident că este la îndemâna oricui mersul pe jos, mersul pe trotinetă, deci altfel de transport decât cu maşina personală. Această discuţie pro-auto sau pro-bicicletă există peste tot în lume şi cred că vrem să fim în acelaşi timp şi foarte deschişi, şi foarte raţionali.

Oraşele noastre au fost construite, în ultima sută de ani, pentru automobile. Nu este niciun secret, este suficient să vedem orice oraş, totul este pregătit şi făcut pentru transportul auto. Dar trebuie să dăm oraşele înapoi oamenilor. Nu toată lumea vrea să meargă cu maşina şi nu toată lumea vrea să petreacă ore şi ore zilnic în ambuteiaje. Pentru asta, dragii mei, din păcate, nu este suficient să ne întâlnim şi să vorbim ce frumos este să mergem cu bicicleta. Pentru asta trebuie să şi facem ceva. Este nevoie de planuri, de strategii şi este nevoie să le punem în practică.

Trebuie să recunoaştem că cea mai importantă parte revine autorităţilor locale. Noi putem în plan naţional să facem o strategie, putem să facem rost de bani, aşa cum facem chiar în această perioadă. Sunt bani foarte mulţi prevăzuţi în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă pentru a încuraja transportul, de exemplu, pe biciclete, deci transportul nepoluant. Însă punerea în practică revine în cea mai mare măsură autorităţilor locale şi acestea trebuie nu doar încurajate, la încurajări stăm bine, trebuie efectiv ajutate, sfătuite şi atunci lucrurile se vor schimba radical.

Şi este nevoie, evident – dacă zic doar autorităţi locale, nu mă gândesc numai la primării, în acelaşi fel şi consiliile judeţene; bicicliştii care chiar vor să meargă cu bicicleta nu au nevoie de 2 kilometri de pistă, au nevoie de 200 de kilometri de pistă poate – deci legături între localităţi, legături care sunt foarte accesibile şi foarte sigure.

Şi dacă am ajuns în acest punct, daţi-mi voie să vorbesc un pic şi despre siguranţa biciclistului sau despre siguranţa pietonului în trafic. Aici este nevoie, evident, de reglementări făcute foarte bine, cu cap, dar este nevoie şi de foarte multă educaţie. Este nevoie de educaţie, fiindcă, până la urmă, trebuie să înţelegem că drumurile le împărţim între automobilişti, biciclişti, pietoni, cei cu trotinete şi cu alte mijloace de transport. Este extrem de important să înţelegem că cel care este mai vulnerabil trebuie mai bine protejat, or cei mai vulnerabili în traficul din oraş sunt pietonii şi bicicliştii. Nu au tablă de jur împrejurul lor care îi protejează.

Când vom ajunge în această etapă, vom vedea că tot mai mulţi oameni vor folosi bicicleta. Deci, trăgând linie şi adunând, mersul pe bicicletă este sănătos, este recomandat şi vă recomand tuturor să folosiţi bicicleta cât mai des posibil. Dar, în acelaşi timp, mă adresez autorităţilor locale, în special, dar şi autorităţilor centrale, să faciliteze dezvoltarea de drumuri, piste destinate mersului pe bicicletă.

Şi, ca să nu mă înţelegeţi greşit, nu este ceva „vorbesc pro-bicicletă” şi nu este ceva de care m-am apucat ieri. Acum 12 ani, când aţi început, nu a fost Preşedintele pe scenă, nici nu a fost o scenă, dar eu am fost acolo, în altă calitate, şi de atunci sunt adeptul mersului pe bicicletă în oraş şi cred că este un lucru pe care putem să îl promovăm cu foarte mult succes.

Despre transport, despre reducerea poluării în oraşe, de asemenea, cred că este atât de evidentă nevoia în aceste domenii, încât puţini mai trebuie convinşi, dar trebuie creat cadrul propice. Oraşele noastre sunt de mult, mai ales în orele de vârf, imense parcări – ambuteiaj, ambuteiaj, ambuteiaj. În acelaşi timp, aerul devine aproape irespirabil în orele de vârf. Toate acestea se pot elimina în bună parte dacă folosim şi altfel de mijloc de transport decât automobilul proprietate personală. Este clar că aici iarăşi autorităţile locale trebuie să vină şi cu soluţii de transport public mai bune, mai confortabile, mai curate şi mai puţin poluante.

Vă doresc la mulţi ani de Ziua Bicicletei!

Moderator: O să încep cu problema infrastructurii şi despre realitatea că avem nevoie să investim în infrastructură. […] Ştim că această infrastructură pentru transporturi este necesară şi se discută de ani de zile, dar în practică se fac foarte puţine lucruri. Auzim şi azi o mulţime de soluţii posibile, dar dacă ne uităm pe străzi realitatea este încă foarte departe. Cum putem să ieşim din acest blocaj? Putem să spunem că un oraş cu artere blocate este un om cu artere blocate?

Preşedintele României: Este evident că soluţii există şi dacă vrem să ne uităm la ce avem chiar şi în România este suficient să ieşim puţin din Bucureşti. Bucureştiul nu este un exemplu bun în managementul traficului, dar există soluţii în altă parte, ele pot fi văzute, pot fi copiate sau pot fi luate de inspiraţie, însă, în general, nu cred că putem să marşăm pe ideea că noi în România nu ştim ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut.

În Bucureşti, e adevărat, până acum s-au făcut mult prea puţine, dar auzim de la domnul primar general că ştie ce trebuie rezolvat, are soluţii, şi, cu siguranţă, în perioada următoare lucrurile se vor îmbunătăţi. Nu-şi doreşte nimeni să meargă în oraş şi să fie prins într-un ambuteiaj, putem să pornim de la premisa simplă că oricine îşi doreşte să se circule fluent. Cum se ajunge acolo, sigur, este o chestiune şi de investiţie, şi de tehnică, şi de planificare.

Dacă transportul public în comun funcţionează bine, un număr important de oameni preferă să lase maşina acasă decât să stea trei ore în ambuteiaj şi foloseşte transportul public. Dacă trotuarele sunt bine amenajate şi oamenii nu au un drum foarte lung până la serviciu, mulţi merg pe jos. Dacă pistele pentru biciclete sunt bine amenajate, de asemenea, mulţi folosesc bicicleta. Nu există o soluţie minune, cum nu există o reţetă minune, toate aceste lucruri fac un întreg care se numeşte oraş funcţional. Da, putem să spunem, un oraş plin de ambuteiaje este ca un om care este bolnav: se vede, se simte, se aude.

Investiţiile sunt multiple care trebuie făcute. Să nu ne imaginăm ca este suficient să tragem o linie pe prima bandă. Este poate o idee care duce undeva dacă este combinată cu multe alte măsuri care vin să pună respectivul proiect în practică. Dar, până la urmă, da, este nevoie şi de investiţii substanţiale în infrastructură. Această nevoie a fost recunoscută de noi şi de aceea am lucrat luni de zile împreună cu Guvernul şi am conceput un plan – Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă – care prevede sume importante pentru investiţii în transport şi nu doar investiţi în drumuri, ci inclusiv investiţii semnificate în infrastructura pentru transportul alternativ – deci mersul pe bicicletă, mersul pe jos, mersul cu trotineta -, prevede sume importante pentru achiziţii de mijloace de transport în comun moderne, nepoluante şi toate acestea trebuie puse în practică într-un timp record, între-un timp foarte scurt, până în 2026.

În afară de aceste sume, care sunt foarte importante, avem la dispoziţie şi celelalte fonduri europene care sunt tot la dispoziţia autorităţilor centrale şi locale pentru a rezolva aceste probleme. Suntem, dacă putem spune aşa, suntem foarte departe de problemele pe care le-am avut de exemplu în anii 1990 sau la începutului anilor 2000, când pur şi simplu bani pentru investiţii nu au fost. Acum bani sunt. Este nevoie de strategii, de planuri, de proiecte şi de implementare. Dacă la primele stăm bine, la implementare mai avem de lucru şi, dacă ne străduim cu toţii, atunci în puţini ani lucrurile vor arată mult, mult mai bine.

Moderator: Aţi menţionat importanţa unei strategii naţionale de promovare a bicicletei. Am văzut că este inclusă, de altfel, şi în PNRR. […] Care este opinia dumneavoastră? Care sunt cei mai importanţi paşi?

Preşedintele României: Este evident că, dacă vrem să enumerăm tot ce trebuie făcut ca să funcţioneze un oraş va dura foarte mult, dar astăzi ne-am întâlnit să vorbim despre biciclete. Şi atunci daţi-mi voie să spun o opinie personală – ca să mergem cu bicicleta în primul rând trebuie să ne dorim acest lucru, destul de simplu. Majoritatea avem o bicicletă şi cei care ştiu să o folosească, o pot folosi. Autorităţile trebuie să înlesnească mersul pe bicicletă. Asta sigur se poate face printr-un concept amplu, ca să transforme un oraş întreg într-un oraş prietenos pentru biciclete. Dar pentru mulţi ar fi un început promiţător dacă s-ar realiza câţiva kilometrii de pistă în fiecare an. Se poate verifica uşor în care zone sunt mai mulţi doritori biciclişti şi se poate realiza o pistă pentru biciclişti, în următorul an încă una, şi aşa mai departe. Cred că trebuie să avem înţelepciunea să combinăm politica paşilor mici care se pot face foarte repede cu o politică mai amplă care ne duce în, poate, 10, 15 ani spre perspectiva unei metropole moderne, dacă vorbim de Bucureşti, sau spre perspectiva unor oraşe prietenoase şi cu bicicliştii dacă ne gândim la alte oraşe şi sate din frumoasa noastră Românie.

Moderator: Cum schimbăm mentalităţi şi în ce măsură educaţia poate contribui la schimbarea mentalităţii românului şi la îmbrăţişarea, mai repede, a acestui vehicul, care nu este doar unul extraordinar de bun şi simplu de folosit şi prietenos cu mediul şi ieftin, ci şi uşor de utilizat?

Preşedintele României: Acum trebuie să acceptăm noţiunea de educaţie în sensul mai larg, nu doar de educaţie în şcoală, ci şi educaţia în familie, care este de bază, şi educaţia în mediul în care trăim, deci în societate, şi exemplul. Exact pentru a da un exemplu cred că am venit noi trei astăzi împreună cu dumneavoastră să discutăm despre mersul pe bicicletă şi îl practicăm ca să dăm un exemplu. Atitudinea în societate este în schimbare. Este clar că tot mai mulţi, mai ales tineri, îşi doresc un mediu mai curat, un oraş mai curat, un trafic mai puţin poluant. Trebuie să venim pur şi simplu în întâmpinarea lor prin investiţii, prin infrastructură, prin felul în care până la urmă arătăm că se poate circula în oraş, să îmbunătăţim nivelul de politeţe în trafic şi cred că dacă reuşim să combinăm toate acestea – şi aici ONG-urile au un rol extrem de important – dacă putem să mişcăm lucrurile peste tot cu un pic, atunci suma va fi semnificativă şi vom reuşi pas cu pas să facem oraşele noastre mai prietenoase, mai plăcute şi până la urmă, de ce nu, mai eficiente. Decât să pierzi două ore în maşină mergând până la serviciu, poţi să faci acelaşi lucru mergând poate 20 sau 30 de minute pe bicicletă. Ajungi mai repede, economiseşti timp, economiseşti bani, eşti mai sănătos şi faci ceva pentru mediu.