Publicat: 24 Mai, 2019 - 00:00

”Oglinzile recompun amintirea… cât de greu ne aducem aminte de

chipul din trecut în timp ce te zăreşti într-o oglindă. Văzându-te acum, o întreagă lume de transparenţe moare. În preajma chipului nostru, păstrând din noi tot ce vom fi fost, vor începe să se ivească năluciri de îngeri şi păsări cu ochi de fluturi de noapte, cu aripi de mătase-n verde crud având în pliscuri iasomie. Gioconda ar fi mai frumoasă dacă nimeni n-ar mai putea s-o vadă.”

 

Editura brașoveană Libris Editorial și-a început activitatea în anul 2014, a publicat thrillere, biografii, jurnale și memorii, albume de fotografie, basme, fabule sau povestiri pentru cei mici, carte ortodoxă ori de critică literară, dar și poezie. În oferta de poezie, se n umără atât tineri poeți aflați la debut, cât și alții consacrați. Între aceștia, Cristian Muntean. Născut în decembrie 1971, Cristian Muntean este poet și eseist,  absolvent al Facultăţii de Teologie Oradea, doctor în teologie al aceleiaşi facultăţi, preot la Biserica Adormirii Maicii Domnului din Braşov şi fost director al Seminarului Teologic „Dumitru Stăniloae” din Braşov. A pub,icat, începând cu 2003, mai multe volume de poezii și de eseuri, iar în 2013 a obținut Premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de versuri Nostalgii.

”E un ciclu unitar de prozopoeme pe care poetul le scrie și ni le dăruiește sub semnul alegoric al oglindirii, simțită ca formă de sinteză superioară a existenței și a trecerii – scrie prefațatorul, Florin Șindrilaru. Oglindirea, pentru poet, nu este numai un mod efemer de viață, e însăși viața, oferindu-i, prin memorie și memorare, unitate și personalitate: Multe dintre locurile vieții le-am trăit ca amintiri, de la prima vedere. Se oglindiseră. În pagini excelente, de vibrație interioară, poetul ne convinge că oglindirea e în fapt drumul de la un univers aparent exterior catre un univers cert, vast interior. Lumea își găsește locul, se reintregește prin oglindire în universul spiritual al autorului ca și al cititorului.”

Exemplificări:

”În oglinzile nocturne ale unei ferestre din Răsărit chipurile noastre par Înapoiate în întunericul unor vise nevisate pe de-a 'ntregul în propriu chip. Visele din oglinzi sunt de o altă esență... reverii sfâșiind unghiile de lumină din amintiri.”

Sau:

”Goana vieții noastre e o cufundare în văzduhul luminii. Ne împresoară ceața spre un ținut imaterial iar noi ne cufundăm precum îngerii, care abia ating fundul cerului cu vârful aripilor, într-o singură ceață de care sunt prinși stropi de lumină albă. Când intri în pământul păcii gândurilor ceața se risipește și totul devine lumină cuprinsă de mulțime de lacrimi.”

 

 

Cristian Muntean – Oglindiri în acuarelă. Prefață de Florin Șindrilaru. Libris editorial, Brașov. 103 pag.

 

 

 

Topic: 

Format: