Publicat: 4 Noiembrie, 2016 - 00:32

Încă nu se cunoaște suficient despre drama României în Primul Război Mondial și în mod cert generațiile mai tinere nu cunosc aproape nimic. De aceea, o cartea precum cea de față este extrem de importantă, din mai multe motive, cel dintâi fiind că este relatarea unui martor ocular, fapt subliniat în prefață de generalul Maxime Weygand: ”Relatarea care urmează va avea, înainte de toate, meritul de a fi scrisă de către un martor. Ca şef de stat-major al genera­lului Berthelot, ca martor al evoluţiei gândirii lui, al reflecţiilor sale cotidiene, aş vrea să retrăim orele pline de nelinişte în care s-au luat hotărâri tragice de care depindea soarta unei ţări care ne-a onorat cu încrederea sa. Documentele citate sunt, în parte, inedite şi extrase din arhivele Misiunii Militare; altele sunt chiar ordinele de operaţii ale Marelui Cartier General român. La această documentaţie oficială se adaugă cea culeasă din carnetele de note ale ofiţeri­lor francezi detaşaţi pe lângă marile unităţi, carnete care mi-au fost puse la dispoziţie cu amabilitate de către autori sau de fa­miliile celor care, din păcate, nu mai sunt printre noi. Cum trebuia să completez această documentaţie, să fac intr-un fel conexiuni în ceea ce priveşte conducerea operaţiilor inamicului, am recurs la lucrarea generalului von Falkenhayn, care a comandat armata germană de invazie în Carpaţi, şi la a 33-a monografie germană, care conţine operaţiile Armatei von Mackensen (Grupul Kosch).”

În al doilea rând, este una dintre puținele relatări ale bătăliei din noiembrie 1916, sub zidurile Bucureștilor, la finalul căreia capitala a capitulat. O bătălie în care soldatul român nu s-a arătat inferior speranțelor puse în el. ”Partida putea fi jucată, cu condiția ca factorul rus să-și fi îndeplinit rolul. Neparticiparea rușilor a fost mult prea flagrantă. A fost pronunțat cuvântul <<trădare>>.” insistă generalul francez.

Cartea generalului Victor Pétin se adaugă altei reușite a Editurii Militare - publicarea, cu câțiva ani în urmă, a memoriilor generalului Henri-Mathias Berthe­lot, şeful Misiunii Militare Franceze în România în anii 1916-1918, cel considerat de ruşi „mai român decât românii”. Cartea de acum mai este importantă pentru că a fost, pentru foarte mult timp - din 1932, când a apărut, până în 1987, când Glenn Torrey a publicat memoriile lui Berthelot - cea mai importan­tă mărturie din Hexagon despre Misiunea Militară Franceză în România. Multe din episoadele relatate de Pétin au făcut epocă în istoriografia românească, fiind şi astăzi mai „prizate” decât versiunile alternative, afirmă în postfața sa Adrian Pandea.

Cine a fost Victor Petin? S-a născut la Bor­deaux, în 1872, a absolvit Şcoala militară specială de la Saint-Cyr în 1893 (al 100-lea din 449), apoi Şcoala Superioară de Război de la Paris, pe care a absolvit-o în 1904 cu calificativul „bine”. A fost avansat că­pitan şi trimis la Batalionul 20 Vânători de la Baccarat pentru aşa-numitul stagiu de stat-major. Acolo l-a întâlnit pe Berthelot, pe atunci maior. La declanşarea războiului era la comanda unui bata­lion din Regimentul 79 Infanterie. Din octombrie 1916 până în martie 1918 este şeful de stat major al Misiunii Militare Franceze în România, mâna dreaptă a lui Borthelot, însărcinare care îi aduce în decembrie 1916 gradul de colonel, iar în februarie 1918 pe cel de general de brigadă. În aprilie 1919, este numit ataşat militar al Franţei la Bucureşti pentru patru ani. Prin urmare nu numai un cunoscător, dar și un apropiat al României. Un general care, după ce descrie „efortul enorm săvârșit în 1916 și 1917 de armata și poporul român”, încheie admirabil: ”Drama s-a terminat în apoteoză.”

 

 

General Victor Pétin – Drama României 1916-1918. Editura Militară. Prefață de general Maxime Weygand. Traducere de Eugen Pelin. Postafță țo note de Adrian Pandea.

 

 

Topic: 

Format: