Publicat: 15 Octombrie, 2017 - 00:00

”sunt expert/ în administrarea/ puținului./ la fel de bine/ mă voi descurca și/ cu nimicul// sper”

Versurile acestea mi-au rămas în memorie și aparțin unui poet/prozator care nu s-a numărat printre răsfățații criticii - George Geacăr (1953-2015). Dâmbovițean prin naștere, a debutat editorial abia în 1997, cu un volum de versuri premiat, a mai publicat alte volume, unele premiate de asemenea premiate, a fost un cunoscut bloger, dar și profesor într-un sat de lângă Târgoviște, s-a chinuit câțiva ani cu o boală neiertătoare (leucemie acută mieloblastică tip M2(FAB), precedată/asociată SMD). Iar anul trecut, editura lui un cristian, care îi mai tipărise o carte sau două, i-a publicat postum și acest roman cu un titlu ciudat și un subtitlu și mai ciudat.

S-a spus despre George Geacăr că este unul dintre puținii scriitori români contemporani foarte greu de încadrat într-un anumit gen, stil sau modă literare. Literatura scrisă de el este despre singurătate și una a singurătății. Acumva este și poem în proză, și roman, și culegere de metafore, și vaiet, și trăiri intense, dureroase. Cuprinde șapte texte cărora cred că cititorul le poate schimba ordinea după bunul plac, lucrurile despre care scrie Geacăr nu e obligatoriu să fie citite în ordinea în care au fost tipărite. Texte surprinzătoare întâi prin formă – nu există literă mare, dar se respectă punctuația, ceea ce pare să sugereze că totul trebuie citit dintr-o răsuflare, ca un poem; suprinzătoare mai ales prin lumea descrisă – sat sărac, cu oameni săraci, totul se petrece în comunism, dar tot ce am citit în romanele despre acea epocă e aici nou, proaspăt, dureros de poetic și dureros pur și simplu.

Iată prezentarea cărții și a autorului, pe site-ul editurii (prezentare realizată de Diana Geacăr, fiica autorului, aproape în stilul cărții):  „I. este un copil căruia îi place să citească și să înregistreze poveștile de pe uliță și din satul lui, un premiant cu o mamă care <<râcâie pământul>> și un tată invalid de război, amândoi semianalfabeți. Într-o zi, un <<tovarăș>> vine la școală să-i întrebe pe elevi dacă au părinți care au luptat în război și până unde au ajuns. I. îi spune adevărul, doar tovarășul îi rugase să răspundă sincer. Mai târziu, în liceu, în timpul orelor de atelier, se strică menghina la care lucrase I. Nu avea importanță că la ea mai lucrase încă un coleg, I. este cel care va suporta consecințele și o va face fără să crâcnească pentru că a învățat că, odată ce ești considerat vinovat, vinovat rămâi. Se pregătește apoi să dea examenul de admitere la Facultatea de Litere din București, unde va avea un șoc: profesorii îi cer să-și spună părerea personală despre opera literară care îi picase pe biletul de la examenul oral, el știe doar comentariile care îi fuseseră predate la școală, în spiritul comunist. Este înrolat în armată, va avea un conflict cu un colonel, apoi, după terminarea stagiului, se angajează la o fabrică de frigidere ca să strângă bani pentru că își dorește să dea iar admiterea la facultate. Scrie poezii, frecventează un cenaclu literar și ajunge să fie anchetat de securitate. Sunt evenimente cheie în facerea acestui personaj aparte, opusul lui Holden Caulfield, pentru că, inadaptat fiind, nu simte niciun strop de revoltă, nu urmărește să repare nedreptatea, doar înaintează în viață, trăind în minte, în imaginație, așa cum a făcut-o încă din copilărie, când a învățat că lucrurile nu sunt așa cum par și că nu trebuie să ai încredere în nimeni.”
 

 

 

George Geacăr – acumva. poem, deci roman. Casa de pariuri literare. Ediție îngrijită de Diana Geacăr, fiica scriitorului 206 pag.

 

 

 

Topic: 

Format: