31 ianuarie 2023

Lecturi de weekend: „Amphora cu ofrande” de Maria Dobrescu

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Mă număr, probabil, printre puținii (altă generație!) care mai adoră scrisul de mână, atât de rar, de repudiat, de inexistent practic în zilele noastre; am visat mereu la o carte care să-l amintească tinerilor care l-au uitat. Mi-am văzut cumva o parte din vis cu volumul pe care o semnalez astăzi, unul de poezie, una specială, editată cu paginile în oglindă: cea din dreapta conține poezia scrisă la computer, pagina din stânga – aceeași poezie transcrisă cu litere de mână de diferiți artiști, scriitori, actori, fizicieni, muzicieni, arhitecți, medici, istorici dau filologi, copii sau adulți, propabil prieteni ai autoarei, altfel nu s-ar fi realizat proiectul. Un volum de poezie publicat la Editura Eikon, cu sprijinul financiar al Arhitectural SRL şi al Asociaţiei „Heritage”.

Autoarea, Maria Dobrescu, este jurnalist cultural, artist vizual, membră a UZPR, fostă preşedintă a Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din România (între 2010 și 2019), creatoare a mai multor volume (mai ales despre relațiile româno-albaneze), realizatoare tv a unor filme documentare remarcabile, pasionată de imagine și fotografie, cu expoziții personale și de grup.

„Am strâns câteva <<piese>> ale scrisului de mână – declara Maria Dobrescu, mândră de isprava ei – şi le-am depus ca ofrande în memoria caligrafiei, a abecedarului, liniuţelor şi bastonaşelor, aflate la asfinţitul vieţii lor, aşa cum se pregăteau bunicii mei de marele sfârşit. Volumul („Amphora cu ofrande” – n.n.) este, printre altele, un omagiu adus scrisului de mână, scris despre care se va vorbi cândva, cine ştie, ca despre un artefact al unui muzeu, ca despre scrierea cuneiformă a sumerienilor.”

Coperta a patra are un text semnat de Ana Blandiana, intitulat „Lumina din poezii”: „Există oare și poeți fericiți?, m-am întrebat adesea, de câte ori mi se părea că descopăr printre versurile cuiva câte o dungă, oricât de nesigură, de lumină, pe care încercam să o urmăresc cu speranța că va rezista, cu temerea că se va stinge, ceea ce de cele mai multe ori se întâmpla. Ba, chiar, nu știam dacă nu cumva mi se păruse. Mi-am amintit această întrebare, citind poemele destinse, atente să nu facă zgomot, pline de o calmă îngăduință, ale Mariei Dobrescu: amintiri cu geamantanul vechi și bătrâni împăcați, rochii demodate, șlagăre uitate, șoapte aplaudate, personaje care ies din tablouri clasice și se întorc resemnate înapoi, cu Iisus propovăduind fericirea dintr-un surâs… Toate încap, acoperite ca de o pulbere blândă, în această poezie care nu ridică vocea, dar nici nu scade geana de lumină. Pot să sper, oare, că nu se va stinge?”

Să nu uităm că volumul, chiar dacă e un omagiu adus scrisului de mână, este, totuși, unul de poezie. „De ce este nevoie de poezie? se întreabă autoarea. Ca să înţelegem oare cerurile, respiraţia, bătăile inimii, miracolele?… Nu ştiu. Pentru că nimeni nu poate atinge cu mâinile trăirea, sacrul şi Învierea. Pentru că ea ne ajută să trăim cu gândul inefabil al morţii. Pentru că putem „citi” în ea propriile emoţii, idei, stări, frici, fericiri, uimiri imateriale, imposibil de întrupat. Pentru că este muzică, odă şi recviem. Şi, aşa cum nu poţi prinde între degete armoniile cereşti ale muzicii, nici poezia veşnică nu-şi poate întrupa veşnicia. Şi nici zborul, şi nici raiul. Pentru că este katharsis, uimire, tristeţe şi bucurie.”

Iată un exemplu, un fragment de poem scris de Maria Dobrescu, transscris într-o caligrafie siuperbă de arhitecta Silvia Pintea:

„Azi e mâine, mâine-i azi, ceasul a luat-o razna/ Ieri se-nvârte  printre azi, intrând ân secunde larma/ Răspoimâine se-ntrevede prin ușa de-alaltăieri/ Nu mai știu unde am pus timpul, nu mai este nicăieri/ În codițe cu fundițe, în coardă sau în șotron/ Poate prin altar să fie, ascuns bine în amvon/ Poate în spatele lunii, jucând cu stelele șah/ Ori în cărțile vrăjite de un maharajah/ Ne-alergăm unul pe altul, ne ascundem printre astre/ Printre sandalele rupte, printre visurile noastre…” etc

Volumul va fi lansat astăzi, vineri, 9 decembrie, ora 17, la standul Editurii Eikon a Târgului de carte Gaudeamus.

Maria Dobrescu – Amphora cu ofrande. Editura Eikon. 240 pag.