Publicat: 22 Septembrie, 2019 - 00:00

Un nou thriller din seria Helen Grace, vândută în 30 de țări. Britanicul Matthew Arlidge, născut în 1974, lucrează în televiziune, a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime-time pentru ITV. Cu primul roman, publicat în 2014, deschidea seria Helen Grace. De același autor, la Editura Trei au apărut primele patru romane din această serie: „Ghici care-i mincinosul”, „Casa păpușilor”, „Ghici ce-i în cutie” și „Ghici cine moare primul” (declarat cel mai bun roman polițist de debut din Marea Britanie, în 2014), toate romane extrem de tensionate. Nu mai puțin tensionat este cel de față, al cincilea din serie.

Scriu editorii: „Chemată să investigheze o crimă comisă într-un club sadomaso din Southampton, Helen Grace descoperă că victima este cineva din viața ei secretă, despre care superiorii săi nu știu nimic.
Helen e foarte hotărâtă să-l găsească pe criminal, având grijă să păstreze ascunsă relația ei cu victima. Dar, în scurtă vreme, are loc o nouă crimă, foarte asemănătoare cu prima. Să fie vorba de un criminal în serie? Va putea Helen să-l descopere fără să-și divulge secretele?”

Helen Grace își face ancheta împreună cu o parte din echipa sa: e asistată de Charlie, mâna sa dreaptă, și de mai tânăra Sanderson, gata să profite de orice prilej pentru a ieși în față și a avansa. „Helen era o femeie cu două fețe. Privită dintr-o parte, era cel mai bun polițist în funcție din Souhamptom. Privită din altă parte, era o femeie foarte tulburată, care părea să ducă la pierzanie toate obiectele și ființele de care se atingea. Unii supraviețuiau acestui chin, precum loiala ei toivartășă Charlie Brooks, dar alții nu aveau acest noroc. Mark Fuller se sinucisese ăn detenție, nepotul ei, Robert Stonehill, trebuise să fugă după ce Helen îl demascase, și cel puțin trei polițiști în funcție – dintre care doi la nivel de detectiv-șef – trebuiseră să demisioneze după ce se duelaseră cu ea. Dezastrul, moartea și violența păreau să o urmărească pe Helen oriunde mergea.” Helen Grace își împușcase propria soră și avea o obsesie tenebroasă pentru sadomasochism.

În plus, pe urmele ei era ziarista Emilia Garanita, care ar fi făcut orice pentru a afla lucuri cât mai compormițătoare cu care să-și umple articolele defăimătoare.

Romanul este plin de tensiune. Odată trecute primele cincizeci de pagini, e aproape imposibil să nu te atașezi de personaje. Suspansul domină peste toate capitolele, foarte scurte, cele mai multe de două, trei pagini. Sfârșitul e surprinzător, protagonista e înfrântă și arestată (este unul dintre puținele romane polițiste existente în care eroul/eroina e înfrânt/ă), prilej, cu certitudine, de încă un roman din seria Helen Grace.

„Un roman alert și plin de răsturnări de situație care cu siguranță va deveni un nou bestseller.” - Huffington Post

 

M.J. Arlidge – Băiatul pierdut. Editura Trei, colecția Fiction Connection. Traducere din engleză de Ciprian Șiulea. 367 pag.

 

Topic: 

Format: