Publicat: 15 Decembrie, 2017 - 00:00

Andreas Wagner este un biolog și profesor austriac la Universitatea din Zürich, născut în 1967, și cunoscut pentru studiile în evoluția biologică. Între altele a devenit celebru în lumea din afara cercului de oameni de știință și prin cartea pe care o prezentăm astăzi.

Teoria selecției naturale a lui Darwin ne explică exact cum sunt păstrate pe parcursul timpului adaptările folositoare. Dar Darwin nu a reușit să își dea seama care este cel mai mare mister al evoluției. După cum spunea pionierul geneticii, Hugo de Vries, „selecția naturală poate explica supraviețuirea celui mai puternic, dar nu poate explica apariția celui mai puternic“.

Pot mutațiile genetice, care au avut loc într-un interval de 3,8 miliarde de ani, să fie cu adevărat responsabile de apariția aripilor, a globilor oculari, a genunchilor, a capacității de camuflare și de digerare a lactozei, de fotosinteză și de restul minunilor create de natură? Și, dacă răspunsul este nu, care este mecanismul care explică viteza și eficiența evoluției? În Ce nu știa Darwin, renumitul biolog Andreas Wagner face rezumatul a cincisprezece ani de cercetări pentru a prezenta piesa lipsă din teoria lui Darwin. Folosind tehnologii experimentale și computaționale de neimaginat până acum, el a descoperit că adaptările nu sunt doar rezultatul hazardului, ci al unui set de legi care îi permit naturii să descopere noi molecule și mecanisme într-o fracțiune din timpul necesar unor variații întâmplătoare.

Cam aproape o sută de ani de la descoperirile lui Darwin, scrie Andreas Wagner, biologia și matematica au ajuns să se împletească deplin. ”Biologia sistemică ne-a învățat cum cooperează moleculele pentru a produce comportamentul complex și fenotipurile lumii vii. Prin intermediul circuitelor de reglare, care funcționează oarecum similar cu rețelele neurale din creierul nostru, celulele execută calcule complicate care reglează propriile lor molecule și le ajută să supraviețuiască. Și chiar dacă aceste corcuite sunt foarte diferote de computerele digitale, ele sugerează o unitate profundă înmtre lumea materială a biologiei și lumea conceptuală a matematicii și a modelării computaționale. Perspectiva matematică asupra biologiei sistemice ne-a permis să descifrăm uluitor de complexa semnificație fenotipică a textelor genotipice din bibliotecile naturii. Ea ne-a dus până în punctul în care am reușit să identificăm rețele genotipice și să înțelegem că acestea reprezintă originea comună a diverselor tipuri de inovații – în materie de metabolims, procese de rglareși macromolecule – care au creat viața așa cum o știm.”

Charles Darwin avea dreptate să regrete, în Autobiografia sa, că nu a continuat să înțeleagă măcar o parte dintre marile părincipii călăuzitoare ale matematicii.

 

 

Andreas Wagner – Ce nu știa Darwin. Elucidarea celui mai mare mister al evoluției. Editura Litera, colecția IQ 230. Traducere din limba engleză de Alina Rogojan. 304 pag.

 

Topic: 

Format: 

Tags: