30 septembrie 2022

Lecturi de weekend: „Crimeea și noul Imperiu Rus” de Agnia Grigas

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Agnia Grigas, specialistă în domeniul riscului politic, demonstrează că, de-a lungul a peste doua decenii, Moscova a dus în mod consecvent o politica de folosire a compatrioților ruși din spațiile învecinate în scopul implinirii ambițiilor sale teritoriale. Cartea e și un avertisment.

Cartea aceasta este la a doua ediție, prima a apărut după anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014, și a stârnit un val de controverse. În primul rând pentru că se străduia să arate ce se poate întâmpla mai departe, dacă Rusia este lăsată să-și ducă planurile mai departe. Nu s-a schimbat aproape nimic în politica Occidentului și Rusia și-a continuat planurile, ajungând, în februarie acest an, la invadarea Ucrainei. Agnia Grigas este o cercetătoare americană de origine lituaniană. Iar teoria ei este că Rusia încearcă o „reimperializare”.

Agnia Grigas însăși spune în postfața scrisă special pentru această ediție: „Când cartea <<Crimeea și noul imperiu rus>> a fost publicată pentru prima dată în 2016, a primit atenție și premii notabile, dar și o respingere considerabilă din partea cercurilor academice și politice consacrate. Termeni precum reimperializare, utilizați pentru a descrie reapariția, renașterea sau reconstituirea Imperiului Rus, li s-au părut prea agresivi și <<belicoși>> unora. Argumentația mea conform căreia guvernul rus dispune de un plan de acțiune pentru preluarea de teritorii din fostele republici sovietice a întâmpinat cea mai mare rezistență, viziunea larg acceptată fiind aceea cum că Rusia doar caută să-și mențină sau să-și recâștige influența în țările din proximitatea granițelor ei. Fiecare campanie militară rusă purtată din considerente teritoriale, fie în Moldova, Georgia, Crimeea sau în Donbas, a fost interpretată de mulți ca fiind un simplu eveniment izolat, determinat de un set unic de circumstanțe. Cu toate acestea, ultimii ani au demonstrat și mai mult teoria mea referitoare la reimperializarea Rusiei în șapte etape, demonstrând modul în care politica Moscovei a trecut de la <<soft power>> la anexarea și capturarea teritoriilor statelor vecine ale Rusiei, în special acolo unde locuiau așa-zișii <<compatrioți>>, în timp ce o analiză critică a politicii externe a Rusiei este adesea contracarată drept <<rusofobie>>. Astăzi, este important să lăsăm deoparte etichetele de <<rusofob>> și să începem să căutăm lentilele corecte pentru efectuarea de analize <<ruso-realiste>>. Ruso-realiștii au atât o experiență nemijlocită în ceea ce privește limba rusă, cât și cunoștințe culturale și istorice despre Rusia și despre politica sa externă, internă, energetică și militară. Este regretabil faptul că savanți, dizidenți și factori de decizie – mulți dintre ei din țări care au granițe cu Rusia sau țări care au experimentat anterior ocupația sovietică – au fost adesea etichetați drept rusofobi. De fapt, acești ruso-realiști provin deseori din Europa Centrală și de Est sau sunt dizidenți ruși, dar de multe ori ei sunt respinși de către analiștii vest-europeni sau americani ca fiind mult prea sensibili referitor la Rusia.”

Agnia Grigas își reafirmă teoria portrivit căreia Rusia își urmează neabătut, deocamdată, planurile de de reimperalizare în șapte etape. Situația concretă pare să îi dea dreptate.

Iar ia conclouzionează, avertizând:

„Dacă flancul democratic, NATO și UE, nu poate sau nu vrea să apere astăzi democrații precum Ucraina împotriva atacurilor unui stat totalitar, atunci aceste alianțe vor deveni ele însele niște ținte nu mai târziu de ziua de mâine.”

„Cartea de față este un manual despre cum anume se înfăptuiește expansiunea imperialistă în secolul al XXI-lea: prin intensificarea propagandei, acordarea de pașapoarte și pregatirea terenului in asteptarea momentelor oportune. Il recomand tuturor celor care vor ca, pe viitor, să previna aceste lucruri.” – Jack Snider, profesor de relatii internationale la Columbia University

Agnia Grigas – Crimeea și noul Imperiu Rus. Ediția a II-a. Traducere din limba engleză de Cristina Ispas. Prefață de Dan Dungaciu. Cu o postfață a autoarei scrisă pentru ediția a doua în limba română. Corint Istorie. 527 pag.