19 august 2022

Lecturi de weekend: „Farmecul discret al mirării” de Cristian Muntean și Cosmin Neidoni

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

La aproape doi ani de la primul volum de acest gen („Ca o zi de Duminică”) apare al doilea volum-dialog epistolar între părintele scriitor brașovean Cristina Muntean și filosoful, poetul și scriitorul timișorean Cosmin Neidoini. Un dialog fascinant despre cărți și sensul formator al lecturii, despre onestitatea de a recunoaște propriile limite și neputințe într-o societate paradoxală și plină de contraste cum este cea actuală. O carte, cum s-a spus, ca o oază de intimitate spirituală.
„Grație întâlnirii noastre, am reușit să opunem realității lumii realitatea frumoasă a prieteniei. Întreaga noastră interacțiune dialogică, încă de la prima propoziție, a stat sub semnul nevoii de frumos. La început a fost frumosul!”

Un comentariu admirabil a smenat pe marginea acestei cărți inegalabilul părinte Cosntinatin Necula. Ne permitem să-l reproducem: „O nouă zi de Duminică. In toxicitatea scriiturii recurente la pandemie, doi oameni se și ne răsfață scriind literatură. Epistolară. Se scriu, cum s-ar spune, unul pe altul, în scriituri paralele. Egale. Căci numai egalii pot scrie asa. Părintele Cristian si Cosmin – doi prieteni – ne fac prieteni, iarăși, cu literatura cuvintelor care refuză să se piardă în vorbarie. Adunați pe fire de partitură sincronică, amândoi ne propun citirea în cărțile adevărate. Un soi de magi care ne descoperă Steaua aceea care duce și luminează cărările din care ni s-au născut certitudinile vieții. E mai mult decât un dialog epistolar sacralizat intr-o carte. E scriitura aceea care vindecă de secătura vremii, adapă cerul cu limpezimi. Am citit mai întâi cateva pagini de manuscris, apoi nu m-am mai putut opri. E un soi de jurnal de bord al unei corăbii care poartă cu sine aur și argint și topaz și granate, dar și mirodenii, mirodenii de tot soiul, într-atât, încât Oceanul ce o poartă pe val se înmiresmează. Scorțișoara autoironiei – cine-i știe, le vede deseori zâmbetul – piperul istețimii care se smerește și al limpezimii care doare, sarea cuvântului care drege rana, cardamomul elocinței și dulcea nucșoară a rostuirii, într-o limbă română exemplară, sunt toate aici, în tainițele cărții-corabie. Sentimentul a fost că vreau cartea intre coperti, să mă certe din raftul bibliotecii, ca să o recitesc. Să o degust pre litera tiparită în veșmântul cernelii. Cum ai putea să nu iubești o astfel de carte și cum să nu prețuiești cu dragoste o prietenie care naște o astfel de construcție dialogică. Sentimentul că mă vindec – de greu, de urât, de oboseală – m-a încercat pe întreg parcursul cățtii. Încercați. Nu vă grăbiți. Luați și gustați din tihna unor cărturari clasici, după regula de aur a vremii trecute și a celei care scapă vremurilor. Cu adevărat, Impărăția cerurilor e înlăuntrul nostru. Fericiți cei care ne descopera, din timp in timp, zidirea din ei.”

Cristian Muntean, Cosmin Neidoni – Farmecul discret al mirării. Un  dialog epistolar. Editura Creator. 229 pag.