Publicat: 31 Mai, 2020 - 00:00
Share

Autor: 

Publicat: 23 Octombrie, 2016 - 18:34

În 2018, Netflix a lansat filmul Fotograful de la Mauthausen”, regizat de Mar Targarona. Mulți dintre eventualii cititori ai acestei rubrici îl vor fi văzut, dar îi sfătuim să citească și cartea, mult mai interesantă, mai complexă. Ambele se bazează pe fapte reale. După ce forțele naționaliste conduse de Franco au învins în Războiul Civil din Spania (1936-1939), mii de spanioli republicani au plecat în exil. Dintre ei, 7.500 au fost capturați de germani în Franța, după ocuparea țării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, luați prizonieri și deportați în lagăre. Printre aceștia se afla și catalanul Francisco Boix, care a lucrat ca fotograf în laboratorul de la Mauthausen unde, împreună cu alți deținuți, a reușit să salveze de la distrugere circa 2.000 de negative cu atrocități comise de ofițerii SS. Multe dintre fotografiile salvate au fost utilizate ca probe în cadrul proceselor postbelice intentate foștilor demnitari naziști. La câțiva ani după încheierea războiului, fotograful – a cărui sănătate s-a șubrezit foarte mult din cauza condițiilor inumane din detenție – a murit la numai 30 de ani.   

Cartea lui Benito Bermejo reconstituie viața lui Boix sau cele mai cunoscute și importante repere ale acesteia, reunind în același timp, o mare parte din fotografiile care îl au ca subiect sau cele realizate sau salvate de el în timpul războiului. Născut la Barcelona în 1920, într-o familie simpatizantă de stânga, Francisco Boix Campo a împărtășit din copilărie pasiunea pentru fotografie a tatălui său, dar și apartenența politică, fiind din adolescență membru al Tineretului Socialist Unificat din Catalonia. După victoria lui Franco, la numai 20 de ani, Boix a ajuns în Franța, apoi în lagărul de exterminare de la Mauthausen, Austria, în apropiere de Linz. Francisco Boix a supraviețuit datorită cunoștințelor și deprinderilor sale - știa mai multe limbi străine, era pasionat de fotografie, așa că a scăpat de munca grea și a fost angajat de timpuri la Erkennungsdienst (Serviciu de recunoaștere), un fel de serviciu de identificare a prizonierilor mai ales prin intermediul fotografiilor. Naziștii foloseau acest serviciu mai ales pentru scopuri propagandistice – fotografiile lagărului erau trimise la Berlin, se făceau fotografii tuturor vizitelor membrilor conducerii Reich-ului – sau personale – fotografii pentru uzul personal al conducătorilor lagărului.  Devenit de încredere, Boix a început să developeze pozele, lucru interzis de regulament, dar acceptat de șefii direcți, și a început să ascundă o mare parte din fotografii, negative sau pozitive, mai ales în ultima parte a războiului.

După ce americanii au intrat în Mauthausen, fotografiile sale au devenit o mărturie clară și directă asupra suferințelor celor trecuți prin acest lagăr și asupra cruzimii ofițerilor și paznicilor naziști.

 

 

 

Benito Bermejo - Fotograful de la Mauthausen. Prolog de Javier Cercas. Prefață de Irina-Margareta Nistor. Traducere din limba spaniolă de Elena-Anca Coman. Editura Corint. 287 pag.

 

 

Topic: 

Format: