Publicat: 22 Decembrie, 2018 - 00:00

Editura Vremea publică de câțiva ani o serie de autor Vintilă Horia, în care au apărut până acum treisprezece volume, inlcusiv cel de față. Vintilă Horia(1915-1992) este singurul scriitor român care a obţinut premiul Goncourt, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume, atribuit pentru romanul său scris în franceză Dumnezeu s-a născut în exil. Dar este prea puţin cunoscut la noi, deși în spaţiul culturii universale scriitorul este recunoscut ca un creator important al secolului XX.

Jurnalul de față este al doilea scris de Vintilă Horia în franceză. Ar fi trebuit să apară la editura L’Age d’homme din Lausanne. La începutul anului 1991 scriitorul menţionează, în Jurnalul românesc, că a predat volu­mul editorului elveţian, Vladimir Dimitrievici, la rândul său un exilat din Iugoslavia comunistă. Ce s-a întâmplat nu putem şti deocamdată. Din Jurnalul pe 1991 lipsesc tocmai paginile care ne-ar fi putut dezlega misterul, iar fiica editorului din Lausanne, care a preluat conducerea editurii L’Âge d’homme după moartea tatălui său într-un accident auto, nu cunoaşte amănunte. ”Cert este – precizează Cristian Bădiliță în prefață - că Journal de la fim du cycle, pregătit pen­tru tipar de către autor, încă de la începutul anului 1991, n-a văzut până acum lumina tiparului în limba originală, franceză. Apare, iată, pentru prima dată, tradus în română de Doina Jela. Ulterior, Vintilă Horia va prelua titlul Jurnal de sfârşit de ciclu şi pentru jurnalele româneşti, pe care va începe să le redac­teze începând din ianuarie 1989 (exact în ziua când termina de scris Jurnalul francez) şi până în ajunul morţii din 1992. Volu­mul de faţă acoperă doi ani: 1987 şi 1988. El conţine, între altele, cea mai amplă şi amănunţită descriere a <<scandalului Premiului Goncourt>>, cu implicarea Securităţii şi a Partidului Comunist Român, susţinut de stânga intelectuală franceză. Împreună cu Jurnalul unui <<ţăran de la Dunăre>> şi cu Memoriile unui fost Săgetător, Jurnal de sfârşit de ciclu alcătuieşte, parafrazându-1 pe Vintilă Horia, o <<meta-autobiografie>> de peste o mic de pagini, esenţială pentru diagnosticarea unei epoci.”

 

Vintilă Horia – Jurnal de sfârșit de ciclu. 1987-1989. Note despre exilul lui Dumnezeu. Editura Vremea. Traducere din limba franceză de Doina Jela. Prefață de Cristian Bădiliță. 334 pag.

Topic: 

Format: