Publicat: 16 August, 2020 - 00:00
Share

Cum bine spune în cuvântul-înainte prefațatoarea cărții, în primele patru decenii de după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, numeroși supraviețuitori ai Holocaustului și-au publicat memoriile. S-a adunat un material impresionant. Există, mai spune semnatara, probleme legate de aceste memorii și confesiuni: sunt scrise ex post facto, iar memoria este înșelătoare. E cu totul altceva în cazul jurnalelor. Ca în cazul cărții de față.

Renia Spiegel s-a născut în 1924, în Polonia, era evreică. În 1939, când Rusia și Germania îi invadează țara, familia ei e despărțită. Renai decide să țină un jurnal: „31 ianuarie 1939. De ce am decis astăzi să încep să ţin un jurnal? S-a întâmplat ceva important? Am descoperit că prietenele mele ţin şi ele jurnale personale? Nu! Pur şi simplu am nevoie de un prieten. Vreau să am pe cineva cu care să pot sta de vorbă despre necazurile şi bucuriile mele zilnice. Cineva care să simtă ceea ce simt eu, să creadă ce spun şi să nu-mi dezvăluie niciodată secretele. Nici un om nu ar putea fi vreodată acest gen de prieten, şi de aceea am decis să-mi caut un confident sub forma unui jurnal.
Astăzi, dragul meu Jurnal, este începutul prieteniei noastre profunde. Cine ştie cât va dura? Ar putea chiar să continue până la sfârşitul vieţii noastre. În orice caz, promit să fiu sinceră cu tine, să fiu deschisă şi să-ţi spun totul. În schimb, îmi vei asculta gândurile şi îngrijorările, dar nu le vei dezvălui niciodată nimănui altcuiva, vei rămâne tăcut ca o carte magică, încuiată cu o cheie fermecată şi ascunsă într un castel fermecat. Nu mă vei trăda; dacă va fi să fie, vinovate vor fi acele litere albastre pe care oamenii pot să le recunoască.”

Un jurnal în care povestește totul: raidurile aeriene nocturne, dispariția unor familii de evrei, crearea ghettoului, prima iubire, venirea naziștilor etc. A fost asasinată de naziști în 1942. Mai înainte își încredințase jurnalul iubitului ei Zygmunt, iar acesta l-a încredințat altcuiva, înainte să fie trimis în lagăr. După război, un prieten i l-a adus în SUA, unde emigrase, iar acesta i l-a dăruit surorii Reniei. Fiica acesteia a găsit jurnalul printre lucrurile mamei, după moartea acesteia, în 1969, care l-a pus la păstrare într-o casetă de valori la Banca Chase – îi producea o emoție prea puternică și nu-l putea citi. A fost găsit mai târziu de nepoată și publicat.

E al treilea jurnal al acelor vremuri, după cele ale Annei Frank și Helenei Berr. „Redescoperit recent, după șaptezeci de ani - scriu editorii -,  Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului. Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.”

 

 

Renia Spiegel – Jurnalul Reniei. Viața unei tinere în umbra Holocaustului. Editura Litera. Prefață, postfață și note de Elisabeth Bellak împreună cu Sarah Durand. Cuvânt-înainte de Deborah E. Lipstadt. Traducere din limba engleză de Anca Irina Ionescu. 477 pag.

 

Topic: 

Format: