Publicat: 23 Octombrie, 2020 - 00:00
Share

Dacă nu locuiți în Banat, e puțin probabil să fi auzit Dorin Murariu, profesor la Lugoj, doctor în litere, colaborator constant al multor reviste literare, redactor șef al revistei de literatură și artă „Banat”. A publicat ceva cărți până acum, dar toate sunt de critică literară și încă destul de focusată, încât se spune despre el că este „poate cel mai avizat exeget al prozei bănățene”.

Iată că anul acesta Dorin Murariu a debutat și în literatură, cu acest volum subțire de proză scurtă pe care îl semnalăm astăzi.

Săptămânalul lugojan „Redeșteptarea”, al cărui colaborator permanent este, i-a luat un interviu despre debutul său literar, în care Dorin Murariu a fost foarte explicit: „<<Luna de tablă>> este descoperirea unei lumi în schimbare din perspectiva unui copil pentru care viziunea magică și cea pragmatică sunt fețele aceluiași <<joc>>, <<uneltele>> unui drum inițiatic, la capătul căruia se oglindește în faliile timpului și în faptele adulților. Titlul definește permanenta înfruntare dintre <<vectorii>> opuși sub semnul cărora se dezvoltă personajele, multe dintre ele înțelegând că viața are și o dimensiune bine camuflată dincolo de stereotipiile zilnice. Actanți într-o lume traumatizată de impunerea prin forță a ideologiei comuniste, personajele sunt niște reflectori sociali, încercând să găsească răspunsuri într-un prezent alunecos, cât și într-un trecut interzis. Astfel, personajele trăiesc în fiecare zi tensiunile limitelor pe care noua societate încearcă să le impună prin orice mijloace, autodefinindu-se. Vocile textului sunt tot atâtea piese dintr-un puzzle în plină expansiune, impunând un univers epic distinct. Cartea se adresează, astfel, mai multor generații: celor care au crescut împreună cu primele semne ale unei lumi ce își începea transformarea, celor pentru care alteritatea și evadarea puteau fi găsite cu greu și celor pentru care toate acestea înseamnă poveștile unui trecut neverosimil. În ea, se regăsesc fascinațiile, traumele, visele, obișnuințele, suferințele, jocurile și căile nenumărate ale oamenilor prinși <<în marea trecere>>, toate reunite într-un complex ecou textual.”

Să mai adăugăm și un fragment din vorbele lui Lucian Alexiu, pe coperta a patra a cărții: „Câteva sublinieri, acum, la coborârea în proză a literatului, se im­pun: prima dintre acestea vizează intenția de a delecta, plăcerea povesti­rii. O alta – modul neostentativ cu care Dorin Murariu își pune în valoare informația livrescă, strategiile teoretice. Perspectiva narati­vă este cea a unui copil – insolitul, fantasticul și fantasmaticul interferează cu ordinea firească a lucrurilor: un gest simbolic îi per­mi­te unui per­so­naj să leviteze peste oraș, un altul vorbește cu o bu­nică moartă demult, un Moș Crăciun de circumstanță ajunge să se confunde cu un artefact cultural etc. etc.
Nimic nou sub soare, sau încă o dată ceva despre perfidiile și seduc­țiile textului: proza școlită a lui Dorin Murariu se adresează, în registru dublu, cititorului rafinat, după cum și celor aflați la vârste, esteticește, ingenue.”
 

 

 

Dorin Murariu – Luna de tablă. Editura Junimea, colecția Epica. 114 pag.

 

Topic: 

Format: