Publicat: 12 Iulie, 2019 - 00:00

O remarcabilă saga despre satul tibetan.. Alai este unul dintre scriitorii tibetani faimoși. S-a născut în 1959, în provincia Sichuan, din sud-vestul R.P. Chineze. A debutat ca poet, a publicat eseuri și proză scurtă, a fost redactorul șef al celei mai mari reviste sf. Romanul de debut, „Maci roșii”, a fost larg apreciat, după care a fost numit președinte al Asociației Sctriitorilor din Sichuan. Este autorul unei lucrări în șase volume numită „Muntele gol”, în care descrie transformările tumultuoase în microcosmosul rural al Chinei vreme de 50 de ani (istoria satului Ji, între 1950 și 1999). Protagonistul romanului meu este satul, nu o persoană, preciza Alai de mai multe ori, iar satul acesta este zdruncinat și instabil.

Alai se referă de multe ori la el însuși ca la un scriitor al marginilor și își culege materia din tradiția orală tibetană – într-unul dintre romane explorează identitatea culturală prin intermediul a trei generații de bărbați, în altele limbajul are rolul de ghid.

„Muntele gol” rezonează cu ideile budiste. Ambiția de a scrie o istorie a satului tibetan este evidentă: politicile guvernamentale contrare tradițiilor, relația dintre om și natură (natura e distrusă întâi în numele revoluției, apoi în numele progresului), problema identității, conflictele interculturale.

Prima parte a volumului („În bătaia vântului”) istorisește despre prietenia și moartea a doi băieți din satul Ji, Gela și Iepuraș, în timpul Revoluției culturale. Sătenii îl disprețuiesc pe Gela, datorită originilor mamei sale, și e bănuit de moartea lui Iepuraș în explozia unor artificii, deși băiatul e nevinovat. Partea a doua, „Focul celest”, se concentrează pe incendierea necontrolată a unei păduri, urmată de aruncarea în aer a barajului unui lac, pentru a pune capăt focului – amândouă acțiunile dictate de autoritățile indiferente față de relațiile tibetanului cu natura.

Alai spune un adevăr incomod despre Tibet, demistificându-l. Lumea are o imagine eronată despre Tibet, pe care îl vede drept „un leagăn al miturilor, ignorând faptul că poporul Tibetului trăiește în ignoranță și viața lui nu s-a îmbunătățit de secole.” Dar Alai insistă că nu vorbește în numele nimănui: „Nimeni, călugăr sau oricine altcineva, inclusiv eu însumi, n-are dreptul să ia locul întregului popor. Numai indivizii care formează întregul pot prezenta azi întrega imagine a acestei rase și a acestei culturi.”

Romanele ciclului „Muntele gol” sunt aranjate în ordine cronologică intermitentă, începând cu anii dinaintea Revoluției Culturale până în prezent. „Primele cinci se concentrează asupra vieții locuitorilor din satul Ji, în timp ce trăiesc evenimentele majore din istoria recentă a comunității: exploatarea pădurilor, un foc salbatic ce arde jumătate din sat, înființarea Gărzilor Roșii în timpul Revoluției Culturale și săparea unui tunel prin muntele Darmari.” (China Daily)

 

 

Alai – Muntele gol. Volumul întâi. Traducere de Alexandru Szollo. Editura RAO. 393 pag.

 

 

Topic: 

Format: