Publicat: 28 Noiembrie, 2020 - 00:00
Share

„Până acum câțiva ani, nu m-am gândit niciodată să-mi scriu memoriile. Pentru ce? Pentru cine? Astăzi, când toți așteaptă nerăbdători tabloidele cu așa-zisele vedete de două parale care n-au împlinit nici 40 de ani, dar își povestesc amorurile fără jenă pe bani grei și își scriu memoriile, care se vând ca pâinea caldă (și nu mă refer numai la societatea românească), noi, cei ce suntem o minoritate, cei ce nu procedăm astfel, îndrăznesc să spun că trăim aproape terorizați de lumea publicității și a imaginii. Dar, așa cum am făcut în urmă cu mai mulți ani, când m-am hotărât să-mi creez o pagina web proprie după mai multe insistențe din partea unor prieteni care îmi proslăveau avantajele unui asemenea instrument de autopromovare, am cedat. Atunci mi-am amintit de un mic fragment din romanul <<Recursul la metodă>> de Alejo Carpentier. După ce Primul Magistrat este înlăturat de la putere și se întâlnește cu Consulul american, acesta îl întreabă: <<Ești în Petit Larousse illustré?>> <<Nu>>, îi răspunde primul. <<Atunci ești în pom>>, îi zice Consulul. Și, astfel, am cedat îndemnurilor prietenești. Toți amicii mi-au spus: <<Scrie, dom’le, niște memorii, ai 75 de ani, ai trăit jumătate de viață în România...>> Și mi-am zis: <<Memorii, ceea ce se cheamă memorii, nu, fiindcă niciodată nu mi-am notat nimic, n-am ținut un jurnal, iar memoriile nu se pot scrie din imaginație. Nici amintirile, e drept, dar nu este foarte grav dacă autorul nu-și amintește exact de un an anume sau dacă nu redă cu fidelitate o anumită scenă sau întâmplare>>. Prin urmare, <<amintiri>>. Tot ce povestesc în acest volum se bazează pe memoria mea și a câtorva prieteni bucureșteni.”  

Paragraful acesta, intitulat „nota autorului”, deschide cartea abia apărută a lui Dan Munteanu Colan. Cei din generația mea sau iubitorii de literatură spaniolă îl cunosc pe autor, pentru ceilalți trebuie să spunem că Dan Munteanu Colan este doctor în filologie romanică și profesor emerit la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria, Spania, are 75 de ani, a publicat aproape 80 de volume și 300 de articole de specialitate și recenzii, a tradus foarte mult din literatura hispanică, braziliană și franceză, dar a tălmacit și din literatura română în limba spaniolă. Era încă student când a publicat, în colaborare cu un coleg, primul dicționar româno-spaniol. A lucrat la Institutul de lingvistică al Academiei Române sub îndrumarea unor mari nume ale culturii române, echipa din care făcea parte a primit pentru o lucrare de lingvistică premiul Academiei Mexicane, traducerile sale au fost încununate cu mai multe premii ș.a.m.d. A plecat în Spania în 1990 („să-i învețe pe spanioli spaniola”, spunea un hâtru); când a obținut, câțiva ani mai târziu, și cetățenia, și-a adăugat la nume, potrivit cutumei spaniole, numele de fată al mamei, Colan (unul din frații bunicului a fost Nicolae Colan, mitropolitul Ardealului).

Un volum de amintiri dens, care reconstituie formidabil o epocă. Cu un număr uluitor de personaje, foarte multe doar menționate (actori, regizori, scriitori, traducători, arhitecți, artiști plastici), multe altele descrise din câteva vorbe, cele mai multe pasagere, dar care au trecut totuși prin viața lui Dan Munteanu cu un anume rol sau cu care acesta s-a intersectat, destule revin o dată și încă o dată, atât de multe că te întrebi dacă autorul va fi cunoscut Bucureștii în totalitate și întreaga lume hispanică a filologiei. E aici și o notă de orgoliu, mândrie, laudă de sine, pe care Dan Munteanu o admite și recunoaște de mai multe ori, așa cum admite că „nu fac parte din categoria celor care denigrează recunoașterea publică și premiile” și enumeră mândru toate premiile obținute din școală până la festivitatea de la Ateneu „100 pentru Centenar” și Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, acordat de președintele țării anul trecut.

O viață atât de plină de evenimente, încât chiar merita povestită.

„Acum facem parte (el și soția sa, Ni – n.n.) dintre cei care își beau cafeaua cu Bailey’s aproape în fiecare dimineață la o terasă din Piața Spaniei, la trei minute de casă, și se plimbă pe plaja aflată la cinci minute, bucurându-se de soare, de mare și de liniște, de concerte, spectacole, expoziții, lansări de carte și de lecturi tihnite.”

O carte de citit. Neapărat.

 

 

Dan Munteanu Colan – Oameni, trăiri, locuri… Corint Books. 285 pag.

 

 

Topic: 

Format: