27 octombrie 2021

Lecturi de weekend: Pagini de jurnal Vol. I (1923-1930)

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Simona Lahovary (1881–1936) a fost fiica lui Alexandru N. Lahovary (1841–1897), cunoscut avocat și om politic conservator, și a Simonei Lahovary (născută Ghermani; 1858–1915). Simky, cum i se spunea, s-a căsătorit cu Mihai Scarlat Pherekyde (1878–1952), de care a divorțat ulterior. A fost una dintre doamnele de onoare ale reginei Maria.

A lăsat un număr însemnat de pagini de jurnal.

Scriu editorii: „Paginile de jurnal lăsate de Simona Lahovary reprezintă o sursă cuceritoare de memorie și emoție estetică, accesibilă până acum doar câtorva cercetători în arhive. Volumul de față constituie doar un fragment din ceea ce a notat Simky de-a lungul câtorva decenii. Ea era cunoscută mai ales prin calitatea de doamnă de onoare a reginei Maria, dar astăzi ni se devoalează ca o fină observatoare a vremii sale: judecăți obiective, caracterizări mușcătoare, dezvăluiri șocante, descrieri de spații exotice, ba și trăiri melodramatice de factură bovarică recompun plastic înalta societate românească din anii interbelici.

În calitate de doamnă de onoare a reginei Maria, Simona Lahovary ocupă un loc aparte la Curtea Regală, ceea ce îi conferă posibilitatea de a fi la curent cu tot ce se întâmplă acolo: programul cotidian al reginei și al familiei regale, comportamentul copiilor regali, aranjamente politice, discuții de taină, la care se adaugă un detaliu pe cât de prețios, pe atât de intrigant: Simky și Regina sunt bune prietene. Astfel se explică tandrețea și gingășia cu care autoarea Jurnalului își descrie regina, de la ținută la stări de spirit, de la relațiile cu familia la critică. Iar punctele de vedere ale Simonei Lahovary sunt – de cele mai multe ori – îndreptățite și obiective.

Ca diaristă, Simona Lahovary dovedește multă pasiune, mai ales că statutul social și oportunitatea de a se învârti în cercul familiei regale o viață întreagă au ajutat-o din plin. Ea se <<mișcă>> la fel de ușor în lumea românească și în societatea europeană, pe care o scrutează cu ochi la fel de critic, uzând de ascendența nobilă și de stăpânirea celor trei limbi de circulație, care au fost și au rămas până astăzi: franceza, engleza și germana.

Pagini de jurnal este o lectură-drog, pentru căutătorii de <<recuperări>> istorice și memorialistice ale lumii percepute de mulți dintre noi ca un Eldorado de marcă autohtonă – România dintre cele două războaie mondiale.”

Simona Lahovary – Pagini de jurnal Vol. I (1923 – 1930).  Traducere din limba franceză, prefață și note de Georgeta Filitti. Editura Corint. Colecția Istorie cu blazon.