7 august 2022

Lecturi de weekend: „Pe când era bună” de Philip Roth

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Eroina se numește Lucy Nelson. Contrar bunicului ei, Willard, refuză să închidă ochii la viciile și slăbiciunile oamenilor din jur. Ca atare, pe când era încă un copil, cheamă poliția să-l aresteze și să-l împiedice pe tatăl ei, un bețiv care își petrece zilele cu paharul în față, să-și distrugă familia. Iar la șaptesprezece ani, însărcinată, își consacră toată energia să-l transforme pe Roy Bassart, tatăl copilului, într-un om serios, pe care să se poată sprijini. Ura acestei copile se transformă curând într-o ură față de toți bărbații, mai ales față de propriul ei bărbat, cu deoesbire când e constrânsă și-și abandoneze studiile pentru creșterea copilului. Dar când apare al doilea copil, bărbatul fuge, iar Lucy, confruntată cu lașitatea bărbatului și neînțelegerea celor care o înconjoară, n-are altă cale decât să moară. Povestea lui Lucy e povestea femeii americane dintr-o familie medie, banală, a bărbatului mediu, banal, incapabil să trăiască pe propriile picioare și să schimbe lumea.

Toate se petrec în Liberty Centre, un orășel dinVestul Mijlociu. Acțiunea începe în 1946 și sfârșește în anii 50. Romanul, apărut în 1966, se deschide cu o reflecție-cheie: „Nu să fie bogat, nu să fie celebru, nu să fie puternic, nici măcar să fie fericit, ci să fie civilizat – ăsta era sensul vieții lui.”

În filigran, se află și portretul bărbatului american, înclinat în mod naryural spre lașitate, pe umerii căruia apasă greutatea tinerelor generații și puritanismul forjat de protestantism, obsesia binelui, a controlului. În spatele acestora – se află ipocrizia și ignoranța.

Povestea, dialogurile, caracterele sunt remarcabil și fac din roman unul aparte, chiar dacă nu este cel mai bun al celebrului Philip Roth.

„Romanul Pe când era bună este privit ca portretul unei femei formidabile şi distructive, dar aş zice că e, într-o măsură mult mai mare, descrierea unei culturi şi a unei imagini asupra lumii fatalmente mărginite. Roth reuşeşte să ilustreze acea mărginire prin limbajul folosit în comunitate, oferindu-ne trista concluzie că oamenii cu un vocabular limitat şi împiedicat nu pot avea decât gânduri limitate şi împiedicate, precum şi visuri limitate şi împiedicate.” (The New Criterion)

Philip Roth – Pe când era bună. Traducere din limba engleză şi note de Mihaela Ghiţă. Editura Polirom. 392 pag.