15 august 2022

Lecturi de weekend: „Războiul regilor” de Theo Anderson

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Theo Aronson (1929–2003), istoric, a fost cel mai bun biograf al familiilor regale din Europa și, cu precadere, al membrilor familiei regale britanice, cărora le-a câștigat increderea si simpatia. A publicat 23 de cărți.

Spune, în deschiderea cărții pe care o semnalăm astăzi (apărută ân original în 1986): „Această carte nu este o istorie  a Primului Război Mon­dial. Nu este nici o analiză politică, economică sau socială a Europei din perioada 1910-1918. Este un studiu asupra sistemu­lui monarhic european din ultimii săi ani de mare înflorire şi, mai ales, asupra acţiunilor celor doisprezece monarhi implicaţi în conflictul din anii 1914-1918. In toată cartea, accentul e pus pe destinele personale ale acestor suverani; este mai mult o carte de biografii decât una de istorie.

Prăbuşirea dinastiilor domnitoare Romanov, Habsburg şi Hohenzollern a mai fost studiată, dar acum este prima dată când întreaga pleiadă de monarhi combatanţi—printre care şi personalităţile mai puţin cunoscute, dar nu mai puţin intere­sante, precum suveranii Bulgariei, Muntenegrului, României şi Serbiei—a fost abordată intr-o singură carte. Este povestea a opt ani memorabili priviţi cumva din perspectivă monarhică. Personajele sunt tratate luând în considerare legăturile pe care le-au avut unele cu altele, ca membri ai unei frăţii internaţionale legate printr-o ţesătură strânsă de relaţii, şi nu ca suverani naţionali individuali.”

Totul începe cu povestea ultimei mari zile, poate, din istoria monarhiilor europene: 20 mai 1910 – data funeraliilor regelui Eduard al Vll-lea al Marii Britanii. În acea zi şi în cele precedente – descrie admirabil și profeseorul Adrian Cioroianu în prefață – , la Londra se adunase toată crema poli­ticii mondiale şi, mai ales, peste cincizeci de capete încoronate: nouă împăraţi sau regi, cinci prinţi moştenitori, patruzeci de alteţe imperiale sau regale, prinţi, prinţese etc. – cu toţii controlau cu mult mai mult decât ţări mai mici sau mai mari din Europa, pentru că stăpânirea lor se întindea în toate cele patru zări, din Nordul îngheţat până în paradisiacele părţi ale Indiei şi din centrul industrializat al Germaniei până în extre­mităţile orientale, adesea secetoase, ale Imperiului Otoman.

Acea „paradă a regilor“ adusese la Londra tot ce aveau mai bun familiile dinastice şi casele domni­toare ale lumii. Şi totuşi, dintre toate acele capete încoronate şi luminate ale lumii, nimeni nu ştia că doar peste patru ani şi câteva săptămâni tot acel Almanah de Gotha se va trezi în plin război, la capătul unui şir de evenimente, dramatice sau pur şi simplu banale, excelent descrise în aceste pagini. Majoritatea celor care au venit aveau impresia unei reuniuni familiale, indiferent de limba pe care o vorbeau şi de credinţa lor sau a familiei lor.

Scriu și editorii:

„Războiul regilor este povestea suveranilor europeni care au domnit înainte de Primul Război Mondial și în timpul acestuia. Incepe cu anul 1910, cândțările Europei erau monarhii, iar capetele încoronate din fruntea lor alcătuiau o mare familie, fiindcă aproape toți erau vlăstarele unor case domnitoare germane și aproape toți erau nepoții reginei Victoria. Cu toții credeau că legăturile de sânge, că un anumit spirit de club, că o anumită „cultură profesională“ a regilor îi îndreptățesc să își imagineze, în aerul rarefiat al palatelor regale, că Europa este o afacere de familie și că treburile de stat, cu precădere războiul și politica externă, sunt ocupația lor exclusivă, ca unși ai lui Dumnezeu. Theo Aronson i-a pus într-o altă lumină, urmărindu-i cum se poartă în timpul marelui război, când legăturile lor de rudenie nu au mai contat, iar ei s-au trezit dușmani neîmpăcați: unii dintre ei sunt oameni slabi, precum țarul Nicolae, seci și lipsiti de imaginație, precum împăratul Franz Joseph, capricioși și nehotărâți, precum kaizerul Wilhelm, fanfaroni, precum țarul Ferdinand al Bulgariei, încăpățânați precum Constantin al Greciei; alții sunt echilibrați, precum Albert al Belgiei, loiali țării și sfetnicilor lor, precum Ferdinand al României, pragmatici, precum George V al Marii Britanii. Vor rămâne pe tron și își vor salva dinastiile doar cei care au înțeles ca nu sunt stăpânii popoarelor, ci simbolurile lor.”
O carte excelentă, bine documentată, scrisa cu măiestrie.

Theo Anderson – Războiul regilor. Gloria și decăderea sistemului monarhic european 1910-1918. Cu o prefață de prof. univ. dr. Adrian Cioroianu. Traducere din engleză de Mădălina Constantin. Editura Meteor Press. 351 pag.