Publicat: 13 Aprilie, 2019 - 00:00

Născut în 1988, autorul este ofițer MAI, cu un doctorat în domeniul științelor militare la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” (cu titlul ”Modalități de abordare a riscurilor asimetrice – necesitatea redefinirii conceptului de securitate în actuala dinamică a relațiilor internaționale. Rolul pro-activ al României în contextul unui mediu de securitate prin cooperare”)

”Lucrarea de față urmează să demonstreze că interconectarea și complementaritatea amenințărilor și vulnerabilităților asimetrice a dus la crearea unui ecosistem de riscuri utilizat de Rusia în vederea schimbării balanței de putere în zona de est a flancului NATO/UE. Astfel, se va arăta cum a fost pus în practică și cum este întreținută agresiunea de tip hibrid, folosind amenințările asimetrice, și care sunt riscurile pentru România. Pentru ca România să se poată adapta și să-și crească reziliența în cadrul cooperărilor de securitate este necesar mai întâi să identifice și să conștientizeze aceste amenințări.” (autorul).

Între concluzii:

”Creşterea popularităţii partidelor de ex­tremă, ce îmbrăţişează ideologii asemănătoare conservatorismului social rusesc, reprezintă un factor de risc, raportat la state terţe, pe fondul unei propagande ruse tot mai predominante. Pe acest scena­riu un alt risc pentru România este crearea unei imagini a unui stat cu criminalitate organizată şi corupţie crescută, cu cetăţeni români asimilaţi imigranţilor ce vor să se stabilească în statele vestice. Acest lucru va creşte neîncrederea statelor partenere în România ceea ce va echivala cu neîndeplinirea unor obiective strategice economice, energetice, politice, ele apărare sau securitate comună.

Principalul factor de risc la adresa securităţii europene ce apare din utilizarea comunicării strategice este reprezentată de crearea şi dirijarea unor tensiuni şi conflicte cu potenţial de contagiune regională care se pot interconecta cu grupări de criminalitate or­ganizată transfrontalieră sau chiar cu mişcări teroriste naţionaliste sau de dreapta. Anumite entităţi statale, precum FR, care urmăresc vulnerabilizarea şi destabilizarea europeană, pot pune la dispoziţia facţiunilor extremiste tehnică, expertiză şi chiar susţinere financia­ră pentru comiterea de acţiuni de subversiune, urmând exemplele din Georgia şi Ucraina, atât în est, cât şi în Crimeea.

În contextul utilizării comunicării strategice în scop ofensiv, soft power-ul şi propaganda contribuie la manipularea realităţii şi crearea de noi construcţii sociale ale realităţii, în timp ce elemen­tele de lawfare şi negare plauzibilă permit statului să îşi menţină reputaţia de actor ce se conformează şi chiar susţine normele internaţionale. Toate aceste elemente (analizate în mod tradiţional de şcolile constructivistă şi, respectiv, liberală) contribuie, în fapt, la realizarea unor obiective geo-politice, adesea susţinute sau menţinute prin prezenţa trupelor şi ameninţarea utilizării forţei. Dacă sunt proiectate în mod independent, aceste instrumente pot fi relativ uşor contracarate, în timp ce utilizarea lor complementară şi interconectată amplifică ameninţarea gene­rată de un potenţial adversar.

Pentru România există riscul angrenării într-o criză a populismului şi euroscepticismului care pe plan intern poate conduce la amplificarea naţionalismului şi deteriorarea climatului inter-etnic. în acelaşi timp reprezintă o reală ameninţare ca toate aceste vul­nerabilităţi ale partenerilor europeni să fie utilizate de către FR în relaţie cu România astfel încât ţara noastră să nu poată să-şi înde­plinească obiectivele asumate.

Dacă de-a lungul timpului, statele au utilizat în mod tradiţional dreptul la auto-apărare, inclusiv dreptul la auto-apărare colectivă, pentru a contracara ameninţările de securitate. în prezent utiliza­rea ameninţărilor asimetrice, existenţa vacuumurilor din dreptul internaţional public şi hibridizarea actelor de agresiune face ca acest instrument să devină aproape desuet. Dificultatea unui stat de a se apăra în faţa acestor ameninţări este amplificată de incoerenţa dintre strategia NATO şi cea a UE.

În acest context, România trebuie să operaţionalizeze riscuri­le derivate potrivit propriilor interese de securitate şi de putere. România trebuie să promoveze ideea adoptării unei strategii com­prehensive, care să adreseze într-un mod coerent ameninţările ac­tuale, ţinând cont de intercalarea acestora şi a intereselor naţionale.”

 

Dorin-Mihai Rânceanu - România, parte a ecosistemului european de riscuri. Editura Tritonic, colecția Studii de securitate. 156 pag.

 

Topic: 

Format: