Publicat: 6 Septembrie, 2018 - 00:00

Editura Polirom a lansat la începutul verii o nouă serie de autor, Albert Camus, iar inițiativa merită mediatizată și salutată, în primul rând pentru temeritatea ei. Absolut toate operele semnate de Camus, romane, piese de teatru, eseuri, au fost traduse în românește, unele de mai multe ori, și aproape toate au fost realizări remarcabile. Printre cei care au tălmăcit în românește impecabil opera lui Camus se numără Irina Mavrodin, Modest Morariu, Catinca Ralea, Georgeta Horodincă, Marcel Aderca, Ileana Cantuniari și alte nume de marcă ale culturii române. Traducerile în sine au fost și ele reeditate de mai multe ori. Noua serie a Editurii Polirom va avea 21 de volume. Iar noutatea constă în faptul că unele dintre volume vor fi traduceri noi.

Noua serie începe cu romanul Străinul, romanul cu care Albert Camus debuta în 1942, despre care s-a scris enorm și continuă să se scrie. De pildă, în urmă cu trei ani apărea o carte a scriitorului algerian Kamel Daoud (Străinul: Cazul Meursault, contraanchetă) care a primit un premiu pentru debut și va apărea și ea într-o ediție nouă la Editura Polirom. Străinul este romanul care a adus în literatură în primul plan omul absurd. Meursault, eroul blazat, apatic, fin observator, comite o crimă absurdă, nepremeditată (ucide un arab pe plajă, aparent fără niciun motiv), după înmormântarea mamei sale la care nu vărsase o lacrimă și nu manifestase nicio umbră de sentiment. Nu spunem mai mult, romanul e mult prea cunoscut și nu întâmplările ca atare au întâietate, ci starea pe care o induc. (De altfel, cartea este extrem de cunoscută, a și fost adaptată pentru marele ecran în 1967, de Luchino Visconti, cu Marcello Mastroiani în rolul principla). Romanul a fost descris în multe feluri: portretul unui sociopat sau o critică a societății care nu acceptă indivizii lipsiți de umanitate sau o poveste postcolonială. Eroul e în orice caz străin de societatea în care trăiește, rătăcind, cum însuși autorul sublinia, la marginea ei. ”Ne-am face o idee mult mai exactă despre personaj – continuă Camus -, dacă ne întrebăm prin ce anume Meuresault nu se prinde în joc. Refuzul e simplu: refuză să mintă. Să minți nu înseamnă numai să spui ceva ce nu este. Ci și, mai ales, să spui ce este și, în ce privește sufletul uman, să spui mai mult decât simți. E ceea ce facem cu toții, în fiecare zi, pentru a ne simplifica viața.” Pe scurt, Meursault e un erou depersonalizat.

Traducerea e remarcabilă și de această dată, chiar dacă s-a spus că se îndepărtează ușor de original aducând un discurs mai firesc în comparație cu discursul intenționat nefiresc al originalului. Dar cine are în minte, când citește traducerea chiar întreg originalul? Și, oricât dorim ca o traducere să se apropie cât mai mult cu putință de original, pentru a-l înțelege pe autor, nu primează cumva claritatea și firescul în noua limbă? Indiferent din care punct vedere privim lucrurile, trebuie să subliniem că traducerea lui Daniel Nicolescu este impecabilă, printre cele mai bune realizate de el din limba franceză.

Spre deosebire de acest prim volum al seriei de autor Albert Camus, în cazul celui de-al doilea – romanul Ciuma – s-a folosit traducerea veche a Etei Wexler și a lui Marin Preda. De referință.

 

 

Albert Camus – Străinul. Editura Polirom. Serie de autor Albert Camus. Traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu. 147 pag. Albert Camus – Ciuma. Editura Polirom, serie de autor Albert Camus. Traducere din limba franceză de Eta Wexler și Marin Preda. 293 pag.

 

Topic: 

Format: