Publicat: 24 Martie, 2017 - 00:49

Astăzi, la librăria Cărturești Verona, la ora 18,30, are loc o lansare de carte mai aparte. Editura care își prezintă cel mai recent produs se numește Cununi de stele și este specializată în carte spirituală și literatură indiană; a publicat, pe lângă mulțime de dicționare și volume de introducere în cultura indiană, aproape tot ce a rămas moștenire de la celebra Amita Bhose (traducătoarea lui Eminescu în hindi), mai multe decenii profesoară la Universitatea din București, căreia directoarea editurii, Carmen Mușat-Coman, i-a fost elevă și discipol. Cartea lansată n-are nimic de-a face cu literatura indiană, editura deschide cu acest prilej colecția Cununi de stele pentru contemporanii români. Este debutul unui ziarist ajuns la 50 de ani (doar întâmplător soțul editoarei). Romanul se cheamă Zeus nu moare niciodată.

Cristian Coman s-a născut în 1967 și este unul din mulțimea de absolvenți ai Politehnicii, majoritar ingineri, care au trecut după 1990 la ziaristică. A lucrat în presa scrisă câțiva ani, apoi a fost atras de televiziune, unde a rămas și astăzi, după mai bine de douăzeci de ani. A lucrat la Protv, la Realitatea și la Antena 1, a fost reporter de teren, a urcat trepte ierarhice, a ajuns în funcții de conducere, iar din ianuarie acest an este producător executiv al TVR 1, coordonator al conținutului principalului canal public de televiziune.

Romanul cu care se lansează în literatură – altă treaptă în ascensiunea profesională – este ciudat din mai multe puncte de vedere. Aduce cu emisiunile sau mai degrabă cu lucrul într-o televiziune, nu doar prin subiect (aproape în totalitate referitor la jurnalele televizate). Se cheamă că nu este un roman – susține autorul -, ci un fast novel, un roman rapid, adică un text pe care să-l înghiți pe nemestecate, fără să te gândești prea mult, cum se întâmplă cu imaginile jurnalelor tv știri care vin și dispar. (Autorul mai spune că este ”un sms al romanelor”). Nu e timp de analize, nici de profiluri psihologice, nici de remember istoric. Scrierea este sincopată: cartea întreagă este alcătuită din paragrafe scurte (chiar și replicile, fie ele și de doar două vorbe) separate prin aliniate albe, ca și cum autorul te-ar îndemna să respiri înainte de a trece mai departe sau ca secvențele unui reportaj televizat. Orice secvență poate rămâne independentă, vreme nedefinită, până se hotărăște editorul de imagine (aici autorul) să-i alăture altceva și să facă o poveste. Și de regulă o face repede (fast) cu altă imagine sincopată. Cititorul trebuie să umple frazele seci cu descrieri, culoare, uneori chiar cu acțiune. Dacă dorește. Dacă e în stare. Exact ca în știrile mitraliate în care reporterul nu știe să spună mai multe, nu are informații mai multe ori nu e în stare și se trece pe dată la știrea următoare. Suspans mult, conținut puțin.

Povestea însăși se petrece într-o televiziune (de fapt, în marginea televiziunii, legat de ea) – eroul este reporter al echipei care lucrează la departamentul ”Evenimente”, aleargă prin tot orașul să afle întâmplările cele mai sinistre – accidente, asasinate, crime, bătăi, știrile de la ”ora 5”, care de ani buni sunt repudiate și de ani buni fac deliciul unui public imens. Cartea e imaginea pe care acest public n-o știe, cu reporterul care n-are viață până nu se întoarce cu știri noi, fugărit zi și noapte de producători și alți șefi, obligat să-și caute surse dintre cele mai diverse și să vină zi de zi cu noutăți. (”Ce faci, dormi? Publicul așteaptă noutăți, zapează în căutare de breaking news-uri și tu dormi.”). O viață petrecută în cel mai alert ritm – care, transpusă într-un roman, ar justifica, din nou, cuvântul rapid (fast). Doar senzaționalul contează.

Un șir de de dispariții pe care nimeni nu le anchetează, un șir de crime care nu provoacă reacții, un șir de enigme care nu vor fi elucidate. Nu insistăm nici noi, din moment ce cartea are spre final o ușoară tentă polițistă, ba chiar science fiction, schimbând perspectiva spre ceva comun. O veți descoperi.

Într-o asemenea atmosferă, nu e loc de psihologie - și n-o veți găsi în roman. Doar informații, aproape seci, despre morți, accidente, căutări de vinovați, oameni simpli, politicieni, polițiști, detectivi sau moguli. Totul e contaminat de stilul jurnalistic, fraze scurte, imagini fulgurante, dialog repezit, totul la limită, la frontiera dintre genuri literare. Nu știu dacă stilul acesta telegrafiat va prinde în literatură. Nu știu dacă autorul descoperă un gen nou, nu știu dacă așa-numitul roman rapid se va impune, nu cred că și-a propus așa ceva, pur și simplu așa i-a ieșit. Ca un breaking news. La un breaking news pe uiți, treci la altul, nu e timp de analize. Probabil nu va mai urma un alt fast novel.

Coperta însăși pare să răspundă imperativului autorului (subiectului): un arcaș țintește ceasul (timpul), să-l someze să stea pe loc, ori să-l oblige să gonească.

 

Cristian Coman – Zeus nu moare niciodată. Roman rapid. Editura Cununi de stele. Prefață de Stela Anghel. Postfață de Ion Anghel Mânăstire. 204 pag.

 

Topic: 

Format: