17 octombrie 2021

Lecturi de weekend: Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Un roman formidabil despre o națiune pe care nu o prea menționează nimeni – vlahii. Asupriți sau mai degrabă marginalizați de toți din jur din motive evident politice și istorice. La un moment dat cineva propune să aibă și ei un stand al vlahilor într-un muzeu sătesc, însă primarul se opune vehement, preferând cuvântul „venetici”. Ce rele ar uma din folosirea cuvântului „vlahi”? explicația mi se pare a fi cheia romanului: „Cea mai mare este trezirea acestui popor din somnul său de națiune adormită. Vlahii sunt un popor adormit, iar ca să îi menționezi în mod public, cum ar fi în standurile unui muzeu, ar fi ca și cum i-ai trezi din somn cu mâinile tale. și să-i determini să creadă ei înșiși că sunt diferiți față de ceilalți. Orice rău se produce de la trezirea conștiinței. Menționarea numelui <<vlahi>> va trezi în ei emblema de națiune, ceea ce și sunt, iar de aici încolo vor cere și mai mult.”

Semnalăm astăzi un roman albanez despre o națiune milenară care se luptă să nu piară, lingvistic cel puțin, roman acre este simultan o poveste de dragoste, una dintre cele mai frumoase, un roman foarte bine scris și excelent tradus, roman care aobținut mai multe premii, între care cel pentru cel mai bun roman, în 2013.

Un roman cu de toate: univers pastoral uimitor, peisaje care taie respirația, oameni (vlahii) închiși în sine și văzuți de alții ca „cetățeni de mâna a doua”, care trăiesc în colibe vremelnice și au obiceiuri străvechi, leacuri uitate și cântece veșnice, căsătorii excluse cu cineva din afara comunității, oameni care, în majoritate, n-au nicio idee despre scris și citit, stereotipuri negative și, firește iubiri și trădări. De obicei, vlahii se simțeau ca în buricul pământului.„Pentru a se simţi buricul pământului, omul are nevoie doar de câteva lucruri: cântecele, rachiul, un pumn de ceapă uscată şi, fără îndoială, prietenia.”

Scriitorul Thanas Medi s-a născut în 1958, în provincia Ioannina, a urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universității Tirana, în 1993 a emigrat la Atena, unde trăiește și astăzi împreună cu familia sa. De-a lungul timpului s-a ocupat de literatură și gazetărie. A publciat mai multe romane, dar cel de față pare a fi cel mai bun. Criticul Rrapo Zguri scria: „Este o poveste de dragoste care naște fel și fel de întrebări pe tot parcursul lecturii și din care în cele din urmă, cititorul reține și poate mărturisi fără teamă că este una dintre cele mai frumoase povești de iubire din literatura albaneză. Totodată este un roman despre viața unei comunități tăcute, cu putere de sacrificiu de sine, învăluită în ceața misterului și a uitării și neexplorată până în prezent de stiloul vreunui scriitor de renume.”
Trei registre – etnografic, sociologic, politic – se împletesc în povestea de iubire dintre Caterina Colbea și Socrat Buba, care se petrece în Albania anilor’60 şi ‘70 ai secolului XX este miza acestor trei registre.

Abia recent deveniți sedentari, după generații de viață migratoare, seminomadă, prin munți, ca păstori, vlahii vor întra într-o viață sedentară, dar încă nu sunt obișnuiți cu satul, preferând să se autonumească „mulțime”. „Era de înţeles atâta timp cât <<mulţimea>> presupunea mişcare, în timp ce <<sat>> înrădăcinare. Iar ei, neavând încă rădăcini, trăiau cu ideea mişcării.”

Confruntarea postbelică cu noul regim comunist este evidentă și le e total defavorabilă, vlahii pierzându-și turmele confiscate și fiind obligați să renunțe la biserică și obiceiuri. Finalul romanului, cu arestarea, torturarea, măsluirea unui proces și condamnea la moarte a eroului, pentru vini imaginare, tipic pentru perioada comunistă, este cu totul remarcabil.

Thanas Medi – Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba. Traducere din limba albaneză și note de Oana Glasu. Editura Eikon. 335 pag.