27 octombrie 2021

Lecturi de weekend: Un glonț la țintă

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Semnalăm astăzi probabil cea mai bună carte a lui Lee Child, oricum una dintre cele mai bune și mai plină de suspans dintre cele traduse în românește. Romanul a apărut în 2005, a fost ecranizat de Christopher McQuarrie, cu Tom Cruise și Rosamund Pike în rolurile principale, filmul a apărut la sfârșitul anului 2012.

Este al nouălea roman din seria Jack Reacher. (La editura Trei au apărut până acum 14 titluri din Lee Child.)

Scriu editorii: „Șase focuri de armă. Cinci morți. Un oraș din inima țării cuprins de teroare. Dar în decurs de câteva ore, polițiștii clasează cazul. Cu toate astea, acuzatul le spune: <<Ați arestat pe cine nu trebuia>>. Iar apoi: <<Găsiți-l pe Jack Reacher pentru mine>>.
Și cum era de așteptat, fostul polițist militar Jack Reacher își face apariția din lumea sa, în care nu are telefon, nu are adresă și niciun fel de angajamente. În senzaționalul roman al lui Lee Child, sosirea lui Reacher va schimba totul – în legătură cu un caz care nu este ceea ce pare, niște vieți ce se intersectează în moduri misterioase și un criminal care a ratat o țintă – făcându-l astfel pe Reacher să-l caute ca să afle adevărul.”
„Remarcabil la romanele lui Lee Child este că nu le poți lăsa din mână.” – Independent on Sunday

Un roman – firește nu vom dezvălui nimic din acțiune – dens, cu răsturnări de situații incredibile, cu personaje numeroase bine conturate, cu violență, cum sunt mai toate cărțile lui Lee Child, bine scris, într-un stil inconfundabil

Vă oferim începutul:

„Vineri. Ora cinci după-amiază. Momentul acela al zilei în care e, poate, cel mai greu să te miști neobservat prin oraș. Sau poate cel mai ușor. Pentru că vinerea la ora cinci după-amiaza nimeni nu e atent la nimic.

Fiecare își vede de drumul lui. Bărbatul cu pușca mergea cu mașina spre nord. Nici prea repede, nici prea încet. Nu voia să atragă atenţia. Sau să iasă în evidență. Se afla într-o dubiță vopsită în culori deschise, care avusese și zile mai bune. Era singur la volan.

Purta un impermeabil de culoare deschisă și genul ăla de fes pe care și-l pun pe cap bătrânii pe terenul de golf, când arde soarele sau când plouă. Fesul avea de jur-împrejur o bandă în două nuanțe de roșu.

Și-l trăsese bine pe cap. Impermeabilul era încheiat până sus. Bărbatul purta ochelari de soare, cu toate că duba avea geamuri fumurii și cerul era înnorat. In plus, purta mănuși, deși mai erau trei luni până la sosirea iernii, iar vremea nu era rece.

În locul unde First Street începea să urce un deal, traficul încetini până la viteza melcului. Apoi se opri complet acolo unde, din două benzi de circulaţie, era funcțională doar una, pentru că asfaltul fusese răscolit de niște lucrări de reparații. Tot orașul era plin de șantiere.

De un an, să circuli cu mașina devenise un coșmar. Gropi în asfalt, camioane cu pietriș, betoniere, mașini de asfaltat. Bărbatul cu pușca ridică mâna de pe volan. Își trase manșeta și se uită la ceas.

Unsprezece minute.
Ai răbdare.

Ridică piciorul de pe frână și lăsă mașina să se târască alți câțiva metri. Apoi se opri din nou în locul unde șoseaua se îngusta și trotuarele se lărgeau, pentru că începea districtul comercial din centrul orașului. Pe stânga și pe dreapta erau magazine mari, fiecare ceva mai înalt decât cel anterior, urmând profilul ascendent al drumului.”

Lee Child – Un glonț la țintă. Traducere din limba engleză de Constantin Dumitru-Palcus. Editura Trei, colecția Fiction Connection. 453 pag.