5 februarie 2023

Lecturi de weekend: „Vechile drumuri. O călătorie pe jos” de Robert Macfarlane

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Robert Macfarlane face încă o expereință inedită: pleacă la drum, la pas, pe vechile drumuri, uitată ori părăsite, pe care au rămas însă urme și constată că, să-ți lași propriile amprente alături de acele urme, nu e ca și cum ai călători în timp, ci ca și cum timpul trecut și preznetul se unesc în așa măsură, încât nu e limpede cine pe urmele cui păsește. Și așa se alcătuiește aproape o istorie culturală.22

Una dintre cărțile britanicului Robert Macfarlane, născut în 1976, am mai prezentat-o în anii trecuți, tradusă tot de Editura Polirom, „Lumea de sub noi. O călătorie în adâncul Pământului”, o fascinantă explorare a relaţiei noastre cu întunericul, cu ceea ce se află în adâncul pământului şi al minţii noastre, o carte mai fascinantă decât „Călătoria în adâncul Pământului a lui Jules Verne, de acum 150 de ani. Și în care propune o întrebare zguduitoare: oare suntem niște buni strîmoși pentru Pământul viitorului?

Cartea pe care o semnalăm astăzi este tot o meditație asupra condiției noastre de oameni ai acestui timp, pornind tot printr-o învăluire: adică pleacă la drum pe drumeaguri, poteci și cărări vechi care, toate, au în ele urme ale înaintașilor („la fel ca și animalele, și noi lăsăm urme pe und epășim, semne al tercerii noastre prin zăpadă, nisip, noroi, iarbă, prin rouă ori mușchi sau, pur și simplu, pe pământ”). ”Numeroase regiuni încă mai păstreazăvechile drumrui care fac legătura între diverse locuri. șerpuind prin trecători sau ocolind munți, ducând spre bisericisau capele, la rîuri sau la țărmuri d emări. Istoria acestor locuri nu e întotdeauna fericită.” Robert Macfarlane e fascinat de asemenea drumuri, pe care le găsește în Anglia, în Scoția, în țări vecine, le strîbate pa las și scrie o carte fascinată pentru iubitorul de călătorii și pentru cititorii nostalgici după o vreme în care se trăia mai liniștit.

Nu putem spune mai bine decât o spune Robert Macfarlane însuși: „Această carte nu ar fi putut fi scrisă dacă aș fi stat pe loc. Subiectul ei este relația dintre drumuri, mersul pe jos și imaginație și multe dintre gândurile exprimate aici nu ar fi fost posibil să se nască decât călătorind. Ea narează povestea unei călătorii de două mii de kilometri sau chiar mai mult parcurși cu piciorul de‑a lungul unor drumuri de demult, o călătorie în căutarea unui trecut făcută doar pentru ca să revin iar și iar în prezent. E o explorare a fantomelor și vocilor care bântuie cărările de demult, a poveștilor care le însoțesc, a pelerinajului și fărădelegilor, a cântecelor și cântăreților și a continentelor stranii pe care diversele țări le includ între hotarele lor. Mai mult decât orice, este o carte despre oameni și locuri: despre drumeție ca formă de introspecție și despre modurile subtile prin care noi suntem modelați de peisajele pe care le străbatem.”

Cartea este din 2012, când a fost bestselelr vreme de o jumătate de an.

Robert Macfarlane – Vechile drumuri. O călătorie pe jos. Traducere din limba engleză de Roxana Truță. Editura Polirom. 463 pag.