7 decembrie 2021

Libertăţile versus virusul tiraniei

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Azi, joi 5 august 2021, spre seară, Consiliul Constituţional al Franţei va decide în legătură cu legea sanitară care prevede, printre altele, izolarea obligatorie a bolnavilor (de covid), vaccinarea obligatorie pentru anumite profesii şi ocupaţii, instaurarea paşaportului (sau a permisului) sanitar. Consiliul Constituţional va confirma sau nu, de asemenea, vaccinarea copiilor, măsură extremă, arbitrară, periculoasă, care pare să vizeze scopuri sumbre, ce ţin de infertilitate şi de diminuarea populaţiei (Malthus) pe termen lung. (Vezi update la finalul articolului)

Nimeni nu se aşteaptă ca foarte obedientul consiliu să refuze în bloc legea. Cel mult poate refuza câteva detalii, câteva puncte secundare, cum ar fi obligaţia paşaportului vaccinal pentru terasele barurilor şi restaurantelor amplasate în aer liber. Consiliul Constituţional francez e compus din nouă membri (plus foştii preşedinţi ai Republicii, membri de drept), aleşi pentru nouă ani de preşedintele ţării, de preşedintele Adunării Naţionale şi de preşedintele Senatului, câte trei fiecare. Cei mai cunoscuţi membri ai Consiliului sunt foştii prim-miniştri Laurent Fabius (preşedinte al consiliului), socialist, şi Alain Juppé, conservator. Amândoi au avut procese grele, care au durat ani buni – primul, Laurent Fabius, a fost implicat în procesul „sângelui contaminat”, iar al doilea, Alain Juppé, în atribuirea de slujbe fictive la primăria Parisului (asemenea cu Liviu Dragnea în Teleorman).

Legea sanitară ar trebui să-şi producă efectele începând cu 9 august şi va ţine până la 15 noiembrie, când va trebui revăzută. Legea anunţată de Emmanuel Macron în discursul de pe 12 iulie, la începutul vacanţelor „sacre” din iulie şi din august, a scos lumea în stradă la un nivel nemaivăzut în această perioadă a anului şi a împărţit Franţa în două, în casta la putere (vezi comentariile lui Eric Verhaeghe pe site-ul Le Courrier des stratèges), plus „martorii covidului”, locuitorii cartierelor bogate ale marilor oraşe, electoratul lui Macron, pe de o parte, şi „rezistenţii”, „refractarii”, „deplorabilii”, susţinuţi de o întinsă reţea de intelectuali care se exprimă în media independentă şi pe reţelele sociale, de militari, de Vestele galbene etc., care contestă în întregime gestionarea crizei sanitare, iar azi, vaccinarea forţată şi paşaportul vaccinal. Macron pare să fi reuşit : Franţa e ruptă în două între „vaccinaţi” şi „nevaccinaţi”. În realitate, mulţi vaccinaţi îi susţin în mod necondiţionat pe nevaccinaţi şi manifestează alături de ei, căci adevărata problemă stă în manipularea politică pregătind tirania cu controlul instituit până la urmă asupra întregii populaţii prin paşaportul sanitar.

Preşedintele Consiliului Constituţional, Laurent Fabius, pare să fie într-un grav conflict de interese. Fiul său, Victor Fabius, conduce cabinetul american de consultaţă financiară McKinsey din Franţa. McKinsey consultă deopotrivă guvernul francez şi Big Pharma, adică producătorii de vaccinuri. Tatăl, Laurent Fabius, va stabili dacă fiul său, Victor, l-a consultat corect pe Emmanuel Macron să forţeze populaţia să se vaccineze şi să umple buzunarele acţionarilor Big Pharma (Vanguard, BlackRock, State Street Corporation – fonduri de investiţii, „pseudonime” ale marilor averi). Se va dezista preşedintele Consiliului Constituţional pentru decizia de astăzi de la Paris ? Greu de crezut.

Ce se întâmplă cu legea sanitară în Franţa interesează în cel mai înalt grad toate ţările din UE şi chiar SUA, deci şi România. Cum s-a observat, România, cu Grupul de Comunicare Strategică (adevăratul guvern din ultimul an şi jumătate), condus de Raed Arafat şi de un fantomatic fost ziarist, Manciu, procedează în general la un sănătos copy-paste. Ce se implementează azi în Franţa se va implementa în cel mai scurt timp şi în România. Trebuie observat totuşi că urgenţa sanitară nu este prevăzută în Constituţia franceză. Toate deciziile aferente se bazează invariabil pe un vid constituţional. Lucru care nu se întâmplă şi în SUA, unde legile statelor prevăd urgenţa sanitară. Toate aceste decizii au fost deci imaginate mai întâi în SUA ? Majoritatea Constituţiilor europene au fost ignorate cu brio în ultimul an şi jumătate şi aruncate la coş. Ca şi democraţia, de altfel.

Dar ce se urmăreşte cu adevărat prin vaccinarea obligatorie şi prin paşaportul sanitar ? De ce Emmanuel Macron şi majoritatea sa din Parlament, compusă din LREM în primul rând, după ce Senatul a respins vaccinarea copiilor, a insistat atât de brutal totuşi cu vaccinarea acestora ? Brandon Smith, un foarte cunoscut editorialist american, are nişte ipoteze cu adevărat înspăimântătoare : „Ceea ce mă preocupă este că programul Marii Resetări al lui Klaus Schwab e imposibil de aplicat în mod permanent, doar dacă nu cumva populaţia umană se reduce foarte puternic într-o perioadă scurtă (o generaţie sau două). Mondialiştii vorbesc mereu de controlul şi de reducerea populaţiei. Elitele, de tipul Bill Gates, sunt celebre pentru asta. Mai trebuie să ne mirăm că ar concepe un plan ca să le declanşeze ? Şi dacă, aşa cum au sugerat numeroşi experţi, efectele secundare ale vaccinurilor ar crea condiţia pentru diminuarea populaţiei ? Dacă despre asta ar fi vorba ? Nu vom şti cu certitudine înainte de cel puţin câţiva ani, căci tulburările autoimune şi infertilitatea se manifestă în timp în sânul unei populaţii : intervalul mediu pentru a diagnostica o afecţiune autoimună e de 4-5 ani. Pentru a pune un diagnostic de infertilitate e nevoie de şase luni până la un an. Dacă milioane de persoane sunt tot nevaccinate în următorii doi ani, ele vor constitui un grup de control consistent şi indiscutabil. Un grup-martor e un grup de subiecţi care funcţionează ca un eşantion pur, neatins de vreo experienţă cu un medicament sau un vaccin. Dacă grupul vaccinat se îmbolnăveşte sau moare din cauza unor boli specifice, iar grupul-martor nu prezintă aceleaşi boli, e un semn clar că vaccinul sau medicamentul luat e o otravă.

Jumătate dintre americani şi procente mai mici din alte ţări constituie un grup de control pentru vaccinurile experimentale. Dacă merge ceva foarte prost cu vaccinurile, noi vom fi dovada. Eu bănuiesc că de asta se tem cu adevărat elitele. Trebuie să încerce să ne forţeze să ne vaccinăm şi noi – noi toţi, astfel încât să nu existe grup de control, şi deci nici probe pentru ceea ce au făcut. Vor putea pur şi simplu să dea vina pentru problemele de sănătate în masă pe covid sau pe vreun alt fals vinovat. Dacă vaccinurile sunt un cal troian care provoacă o boală sau o sterilitate generalizată, iar mondialiştii sunt prinşi asupra faptului pentru că există un grup de control, asta înseamnă pentru ei că vor avea parte de o rebeliune în toată puterea cuvântului, cu ştreanguri şi lampadare. „Marele” lor „reset” se va prabuşi” (Brandon Smith – „Why are globalists and governments so desperate for 100 % vaccination rates ?”, www.alt-market.us, 29.07.2021). Şi acestea nu sunt singurele ipoteze interesante din articolul lui Brandon Smith.

Avem deja o probă teribilă împotriva guvernelor europene şi a „consiliilor ştiinţifice” medicale din mai multe ţări : refuzul inexplicabil de a trata populaţia în prima şi cea mai dificilă parte a pandemiei cu medicamentele ieftine şi verificate (mai ales de savanţii chinezi), aflate la îndemână, cum sunt hidroxiclorochina, ivermetctina, azitromicina, pentru a face loc medicamentelor scumpe, noi dar ineficiente, cum e Remdesivir-ul (produs de Gilead), şi, mai ales, vaccinurilor experimentale, nesigure încă, vândute scump direct statelor. O a doua probă o constituie folosirea pe scară largă a uner teste inadecvate pentru a crea panică şi a justifica măsuri restrictive extreme, care este deja subiect de procese. În ultima vreme se tot inventează „varianţi” care de care mai periculos, e speriată populaţia prin mass-media cumpărată şi se pregăteşte pentru toamnă vaccinarea generală, de fapt, a tuturor. Guvernele naţionale, aservite sistemului financiar mondial, la indicaţiile OMS, s-au pretat la ceea ce, poate, va fi definit cândva ca o crimă de masă.

La ora 16 (ora Franţei), adică 17 la noi, Consiliul Constituţional şi-a dat verdictul. Astfel, izolarea obligatorie a bolnavilor de covid pentru 10 zile a fost refuzată, ca fiind o măsură privativă de libertate, care nu e nici necesară, nici adaptată şi nu e proporţională. Dimpotrivă, consiliul a înăsprit măsurile care privesc centrele comerciale, garantând totuşi „accesul persoanelor la bunuri şi servicii de primă necesitate, de asemenea la mijloacele de transport”. Contractele de muncă nu vor putea fi anulate, în schimb, în absenţa paşaportului sanitar, dar posesorii contractelor de muncă pe termen nedeterminat vor putea să nu fie plătiţi pe durata crizei sanitare. După câte se poate înţelege din primele comentarii de după decizia Consiliului Constituţional, acesta a confirmat monstruoasa măsură a vaccinării copiilor, aliniindu-se preşedintelui Emmanuel Macron, majorităţii parlamentare şi Consiliului de Stat. Doar Senatul (de dreapta) a cerut anularea vaccinării copiilor.

În orice caz, aşa-zisa lege sanitară nu poate fi socotită o lege. Atâta timp cât poliţia şi toate forţele de ordine nu sunt obligate să se vaccineze, deşi intră în contact cu populaţia, ca şi transportatorii (dimpreună cu restaurantele lor !), care au fost exceptaţi, ca să nu facă greve, blocând astfel ţara, ne găsim în faţa unei decizii de tip Ludovic al XIV-lea, a bunului plac al suveranului. Nici o legătură cu democraţia.

Ce urmează e uşor de anticipat. Sunt deja declarate greve şi demisii ale personalului sanitar, ale pompierilor (ei trebuie să se vaccineze), boicotarea restaurantelor care aplică legea, a parcurilor de distracţii, a multor magazine, manifestaţii de amploare, posibilă grevă generală etc. S-a observat că avem de-a face cu o lege improvizată, imposibil de aplicat (vezi Henri Guaino, fost consilier al lui Nicolas Sarkozy, fost deputat). Revolta sau revoluţia anticovid abia începe.