Publicat: 1 Noiembrie, 2016 - 13:22

 Interesele românilor, demnitatea şi entitatea lor, se joacă demult la cancelariile occidentale, fără să avem dreptul măcar la o minimă replică sau măcar la un simulacru de consultări, aşa, de ochii lumii! Nimic!

            Avem, se pare, statut de Colonie, atâta timp cât, dacă noi ne dorim să realizăm câte ceva,  te miri ce ambsador ne admonestează şi îşi permite să ne dea indicaţii şi comenzi de ce e bine să facem, cum să acţionăm sau cum trebuie să ne comportăm!

            Suntem carne de tun în diferite teatre de operaţi militare. Dar mult mai grav, am ajuns batjocura derbedeilor cu pretenţii de mari politicieni. Ţara noastră a devenit loc de pelerinaj şi gazde bune pentru infractori internaţionali, loc de spălare de bani şi de transfer de averi în paradisuri fiscale. Întreaga naţiune e în degringoladă haotică şi imprevizibilă. Toată lumea se plânge şi cere ceva politicienilor, de la mamele din maternităţi care şi-au pierdut copiii, la bătrâni prăduiţi de tâlhari, dar nimeni nu face nimic să oprească această delăsare şi lipsă de interes.

            Hahalerele ies la televizot să mai facă un mişto ieftin, lansând tot felul de glume de care nici măcar ei nu râd. Sunt la fel de jalnici în nemernicia lor cum suntem noi toţi, care înghiţim prosteala lor!

            Ne cârpim amărăciunea şi deziluziile, ne minţim cu eterna speranţă care moare ultima şi ne consolăm cu gândul că vor veni alţii la butoane, mai buni, patrioţi adevăraţi, iubitori de neam şi ţară, care vor pune interesul naţional înaintea celui personal.

Oare va mai fi posibil să trăim astfel de vremuri în viaţa asta amărâtă a românilor?

Realitatea decadentă ne spune că nu, în niciun caz prea curând! Este o previziune tristă, regretabilă, dar adevărată!!

România este ţara unde, de 26 de ani încoace, avem o campanie electorală permanentă şi o criză continuă, culminând cu cea de moralitate. Nu am scăpat şi nu vom scăpa curând de tarele trecutului. Am scăpat de comunism, dar nu şi de metodele dictatoriale care i-au aparţinut!

Tot timpul suntem depăşiţi de evenimente, după sintagma „viaţa bate filmul”. Nu premedităm nimic, deşi an de an avem tragedii umane din cauza drumurilor şi şoselelor, oameni înecaţi sau rămaşi fără case după ploi torenţiale şi viituri masive, trăim cu spaima marelui cutremur, dar nu se face nimic pentru consolidarea clădirilor. Am distrus şi am vândut la clientela politică, pe te miri ce, aproape toată averea acestui popor, moştenită din perioada comunistă, precum flota de transport maritim, flota de pescuit oceanic, fabricile din economia de larg consum, uzinele de feroase şi neferoase, fără să punem nimic în loc. Am privatizat până şi bogăţiile pământului (să ne amintim cazul resurselor de ţiţei vândute Societăţii austriece OMV, odată cu privatizarea Societăţii de stat, profitabilă de altfel, Petrom SA).

În acelaşi timp, am angajat lucrări de autostrăzi pe care le-am plătit mai scump decât oriunde în lume. De altfel, de 26 de ani s-au investit sume uriaşe în autostrăzi şi facem, pe bani mulţi, studii peste studii de fezabilitate şi de realizări de construcţii,  dar autostrăzi tot nu avem! Suntem codaşa Europei în ce priveşte infrastructura, nereuşind în aceşti ani să ne „racordăm” cu Europa.   

Avem închisori, moştenire a sistemului comunist, care funcţionează ca în evul mediu.

Avem şcoli care încă sunt adevărate pericole pentru copii, cu tavane şi pereţi neconsolidaţi, cu latrine în curte care funcţionează fără aviz, adevărate focare de infecţie şi pericole de scufundasre pentru copii.

E prea mult şi prea dezastruos ce se întâmplă în această ţară, cu acest popor, milioane de români plecând în pribegie în căutarea unui loc de muncă, ca pe vremuri de mult apuse, ca să-şi asigure existenţa, pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor, de cele mai multe ori rămaşi în ţară la bunici, la neamuri sau cunoştinţe. Cine se face vinovat de drama acestor copii, suflete pustiite, care cresc fără căldura şi afecţiunea părintească?

Naţiunea română se împuţinează constant în ultimii ani. În goana după reiting, implicit reclamă şi bani, toate televiziunile ne prezintă zi de zi, ceas de ceas, minut după minut, în mod obsedant, carnagii de pe şosele, spitale neigienizate, pline de tot felul de bacterii şi viruşi, oameni abandonaţi de serviciile Ambulanţei, crime, bătăi, violuri, persoane dispărute, oameni împuşcaţi cu arma din dotare sau la o partidă de vânătoare, decese prin înec, femei şi soţii snopite în bătaie, copii maltrataţi, oameni beţi sau drogaţi. Mor oameni în spitale, mor din cauza lipsei de medicamente,  mor în accidente de muncă sau din cauza epuizării  şi condiţiilor traumatizante din activitatea lor, mor arşi, mor de foame, de frig,  ucişi de cei care vor să-i jefuiască, sau oameni care, ajunşi în pragul disperării, se sinucid. Mor şi mor cetăţenii noştri fără să-i pese cuiva, în timp ce AUTORITĂŢILE ridică neputincioase din umeri.

Desigur, aceste nenorociri sunt urmate  de tot felul de comentarii, care mai de care mai penibile, făcute de aceiaşi şi aceiaşi deontologi, mari demagogi şi analişti pricepuţi la orice, de ajungi să te întrebi dacă oamenii ăştia mai au timp să mănânce, dacă au şi ei familii, atâta timp cât nu fac altceva decât să se mute de pe un scaun pe altul, luând la rând televiziune dpă televiziune.

Zău, e prea mult, chiar m-am săturat, sunt gata să explodez când văd cum sunt promovaţi şi aduşi în viaţa publică tot soiul de infractori, de indivizi certaţi cu legea, care în niciun caz nu pot fi modele nici pentru noi, nici pentru copiii noştri, căci ei nu au produs decât rău acestei naţiuni, în sensul că au furat-o, au dispreţuit-o şi umilit-o fără să dea socoteală cuiva pentru toate aceste netrebnicii şi golănii. Din păcate, cu concursul celor din televiziuni, se insistă într-un mod inadmisibil pe viaţa lor sexuală, pe numărul de neveste şi divorţuri, de parcă ar interesa pe cineva acest lucru. Nu ne interesează oameni buni aceste mizerii umane, aceste nonmodele şi nonvalori! Dimpotrivă, ne deranjează şi ne siluesc sufletele!

M-am săturat să-i aud pe guvernanţi că îşi doresc strategii de ţară pe termen lung, după ce de 26 de ani încoace s-au făcut zeci de reforme care nu au dus la nimic şi nicăieri. Am asistat neputincios cum toţi miniştrii care s-au perindat la guvernare au venit cu propria reformă, fiecare anulându-le pe cele începute anterior. Din această cauză mai mult s-a stagnat decât s-a reformat şi azi căutăm încă, orbi şi bezmetici, calea spre prosperitate sau măcar spre o minimă normalitate.

Neşansa noastră, a tuturor, a fost să trăim într-o perioadă a exceselor de zel, a economiei de junglă, a ideii marşurilor forţate când interesele puterii o cer, a nesiguranţei şi instabilităţii sociale şi politice, dar şi perioada nonpersonalităţilor, a orgoliilor, a unei hemoragii de indivizi disperaţi să ajungă la putere prin orice mijloace neacademice. De 26 de ani trăim în vremea impostorilor, a golanilor, a bestiilor cu chip de om, dar şi vremea hoţiei, a lipsei de civilizaţie şi educaţie, a haosului total la nivelul societăţii, bine întreţinut de politicieni de mucava, făcuţi la „apelul de seară”.

Asta este până la urmă consecinţa întârzierilor nepermise pe care le-am acceptat, a faptului că nu am rupt-o cu trecutul, a lucrurilor nefăcute la timpul lor. Toate aceste cauze, la un loc, ne-au adus azi în situaţia în care fiecare dintre noi să spună: Zău, ajunge! M-am săturat! 

M-am săturat să fiu în continuare hulit, ameninţat, agresat, hăituit, minţit, jignit şi dispreţuit de semeni de-ai mei, pe care îi mai şi respectăm!

M-am săturat să mai accept ca, prin obedienţa caracteristică a acestui popor, să asistăm zilnic cum ne prăbuşim ca ţară şi neam!!!

 

Topic: 

Format: