Publicat: 13 Iulie, 2012 - 09:41

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Simpozionului „Mănăstirea Ţigăneşti – 200 de ani de istorie şi spiritualitate”, Joi, 12 iulie 2012:
  
"Mănăstirea Ţigăneşti este prezentată în Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti (Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2010, p. 669.), astfel: „mănăstire în judeţul Ilfov (între Bucureşti şi Ploieşti). Prima aşezare monahală - de călugări – este atestată încă din secolul al XVII-a. În jurul anului 1800 au fost aduse aici călugăriţe de la „Schitul Maicilor” din Bucureşti. Biserica actuală, din zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită între anii 1799 – 1812 de banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu şi arhimandritul Dositei de la Căldăruşani; zugrăvită în 1853 de Eftimie egumenul şi repictată în câteva rânduri; pictura actuală aparţine lui Dimitrie Belizarie (1929). Biserica din cimitir - cu hramul „Sfânta Treime” – a fost construită în 1817 de logofătul Nicolae Bâţcoveanu şi zugrăvită în 1880. Mănăstirea are astăzi o colecţie muzeală şi diverse ateliere (veşminte preoţeşti, broderie liturgică etc.); obştea numără peste o sută de maici şi surori.
  
Aflată în ţinutul vestiţilor Codri ai Vlăsiei, între două oraşe mari, Bucureşti şi Ploieşti, Mănăstirea Ţigăneşti reprezintă prin istoria ei multiseculară, cât şi prin frumuseţea aşezării, un reper spiritual-cultural, dar şi unul turistic de o deosebită importanţă.
 
Intrând în incinta acestei vetre monahale, pe sub vechiul turn de clopotniţă, pelerinul rugător îşi îndreaptă paşii către biserica mare a mănăstirii, mărturie vie a rugăciunii neîncetate înălţate de obştea monahală iubitoare de sfinţenie şi viaţă veşnică. În acelaşi timp, hramul bisericii, Adormirea Maicii Domnului, este o dovadă a evlaviei acestei obşti monahale faţă de Maica Vieţii, ocrotitoarea mănăstirii de-a lungul veacurilor. Multele restaurări şi reparaţii la care a fost supusă biserica de-a lungul timpului arată lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, vocaţia dăinuirii în istorie, cultivată cu osteneală, jertfă şi dăruire, cu credinţa că Biserica este o pregustare a frumuseţii netrecătoare din Împărăţia lui Dumnezeu.
 
Un loc aparte al acestui ansamblu monahal îl constituie biserica din cimitir, închinată Preasfintei Treimi, care străjuieşte mormintele monahilor şi monahiilor, dar şi a unor personalităţi ale vremii. Ocrotiţi de această biserică, de la începutul secolului al XIX-lea, cei care odihnesc aici aşteaptă dreapta Judecată cu nădejdea că iubirea milostivă a Dreptului Judecător Iisus Hristos îi va face părtaşi comuniunii şi bucuriei veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi.
 
O mărturie vie a eforturilor de cultivare şi păstrare a unor bogăţii spirituale este muzeul mănăstirii, care adăposteşte opere de artă ale cultului şi culturii: cărţi, icoane, veşminte şi obiecte religioase. Pe lângă aceste colecţii, muzeul impresionează şi prin minunatele piese de broderie, care au reprezentat, de-a lungul vremii, expresia unei constante activităţi artistice a călugăriţelor de la Mănăstirea Ţigăneşti. Ele au ţesut cu multă măiestrie odăjdii arhiereşti şi preoţeşti, prin care au preamărit cu bucurie şi talent lucrarea sfinţitoare a lui Hristos, Arhiereul Cel veşnic, prezent în Biserica Sa. Astfel, arta bisericească autentică este o expresie a luminii sufletului iubitor de frumuseţi cereşti netrecătoare.
 
De asemenea, clopotniţa mănăstirii impresionează prin frumuseţea arhitecturală şi are o valoare de simbol prin orologiul său vechi, cu două cadrane, mecanism care funcţionează de mai bine de un veac. Privind către orologiul care măsoară timpul, înţelegem că trebuie să sfinţim timpul, să ne pregătim în această viaţă trecătoare pentru viaţa veşnică - netrecătoare, adunând în suflet lumina credinţei şi a faptelor bune, a evlaviei şi a dărniciei.
 
Anul acesta se împlinesc 200 de ani de când banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu şi Arhimandritul Dositei de la Căldăruşani au înălţat (ctitorit) biserica mănăstirii, unde s-au rugat cu smerenie şi credinţă multă generaţii de monahii care au transformat nopţile în zile şi întunericul în lumină, pregustând încă din lumea aceasta bunătăţile luminii neînserate din Împărăţia lui Dumnezeu, făgăduite celor ce-L urmează pe Hristos - Domnul vieţii veşnice.
 
În preajma acestei mănăstiri, numeroşi credincioşi au poposit pentru a primi cuvânt de învăţătură, ori pentru a-şi înscrie numele spre a fi pomenite la Sfânta Liturghie sau în rugăciunile particulare ale monahiilor nevoitoare.
 
Astăzi, mănăstirea are un sobor de 96 de vieţuitori (93 de monahii şi trei preoţi slujitori) şi continuă tradiţia monahală din vestiţii codri de altădată ai Vlăsiei.
 
Mănăstirea Ţigăneşti întâmpină aniversarea celor 200 de ani de la ctitorire prin ample lucrări de restaurare ale bisericii mari (la exterior, înlocuirea învelitoarei din tablă zincată cu tablă de cupru, refacerea celor două turle, lucrări de întreţinere şi văruit; în interior, lucrări de intervenţie la nivelul zidurilor pentru combaterea fenomenului de igrasie, lucrări de conservare şi restaurarea a picturii murale în Sfântul Altar şi la cele două abside), la clopotniţă schimbarea acoperişului de tablă zincată cu tablă de cupru şi lucrări de întreţinere. La acestea se adaugă amenajarea unui lumânărar, construirea unui Altar de vară, reparaţii de întreţinere la clădirea Stăreţiei, Trapezei şi Arhondaricului, noi alei în incintă şi în spaţiul mănăstirii, precum şi repararea celor trei fântâni (din incintă şi de la casa oficială de oaspeţi). La Atelierele Patriarhiei Române s-a confecţionat o frumoasă raclă de argint pentru moaştele mai multor sfinţi.
 
Felicităm pe maica stareţă Stavrofora Eufimia Popa, pentru toată lucrarea care se desfăşoară aici, precum şi pe toţi cei care ajută această Sfântă Mănăstire.
 
Binecuvântăm organizarea Simpozionului Mănăstirea Ţigăneşti – 200 de ani de istorie şi spiritualitate şi felicităm, cu părintească dragoste, pe toţi participanţii la acest simpozion care pune în lumină viaţa monahală şi trăirea în duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, istoria, tradiţiile şi activităţile Mănăstirii Ţigăneşti de-a lungul a două secole de vieţuire, spiritualitate şi demnitate creştină şi românească".