Publicat: 22 Martie, 2018 - 19:27

Le Mont-Saint-Michel este o stâncă granitică (78 m înălțime) în Golful Saint-Malo (NV Franței) din Marea Mânecii, unde se manifestă cel mai reprezentativ fenomen de flux și reflux: în timpul fluxului este insulă, comunicația cu teritoriul continental fiind întreruptă, iar în timpul refluxului devine peninsulă, o limbă de nisip ieșind de sub ape. Stânca este ocupată de un sat (41 locuitori) și o mănăstire fortificată (ridicată începând cu secolul al VIII-lea, până prin secolele al XII-lea - al XIV-lea).

A jucat un rol important în istoria Franței, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul „Războiului de 100 de ani”. În prezent, constituie unul din locurile cele mai vizitate din Franța, (cu 3.200.000 de vizitatori anual). O șosea pietruită asigură, în ultima vreme, legătura permanentă cu țărmul Bretaniei.

Vedere din satelit a Golfului Saint-Malo cu Mont Saint-Michel
Din anul 1979, Mont Saint-Michel se află pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.

Alături de marile pelerinaje la Ierusalim, la Roma, ori la Santiago de Compostela din Spania, Muntele Saint-Michel își are locul său binecunoscut. Foarte curând, frumusețea construcțiilor sale, ridicate spre gloria lui Dumnezeu, atrage pelerinii, care prin darurile lor concură la ridicarea de noi construcții, mereu mai mărețe. Construirea corului în stil gotic este caracteristică acestor acte de credință.

Cronicile Muntelui semnalează, în sfârșit, pelerinaje ale „ciobănașilor”, bande de copii care își părăsesc familiile pentru a merge la Arhanghel. Primul din aceste pelerinaje este consemnat în anul 1333. Totuși, aceste pelerinaje erau foarte rare, și nu se știe precis ce îi motiva pe copii să le facă.

Decăderea

La 14 iulie 1789, are loc căderea Bastiliei. În 1790, revoluționarii ocupă Bastilia mărilor, transferă la Avranches, unde se află și în prezent, prețioasele manuscrise cu miniaturi, create de călugării de altădată și transformă Muntele în închisoare destinată preoților refractari la exigențele noului regim ateu.

A urmat Imperiul, care a făcut din Munte o închisoare permanentă, începând cu 1811, apoi Restaurația, care se joacă aici de-a continuitatea, i-a dat Muntelui numele de Casă de Forță și de Corecție.

Și astfel, timp de patruzeci și șapte de ani, paisprezece mii de deținuți au viețuit și au murit pe acolo. Au existat totuși deținuți care au reușit să evadeze.

Un tânăr deținut, pictor, pe nume Colombat, izbutește într-o noapte să se strecoare pe lângă ziduri și să ajungă în insula Jersey, locul tradițional de exil al refugiaților politici francezi. Abia în luna octombrie a anului 1863, Napoleon al III-lea a desființat această închisoare.

Mareele, în zona Muntelui Saint-Michel, sunt deosebit de spectaculoase, printre cele mai puternice din Europa, având amplitudinea de până la 15 metri.

La echinocții, în timpul refluxului, marea se retrage până la cincisprezece, chiar optsprezece kilometri, iar fluxul este printre cele mai înalte din lume. La reflux, în ciuda avertismentelor, unii oameni se aventurează pe nisipul rămas ud, se îndepărtează de țărm pentru a pescui, în micile bălți rămase în urma retragerii mării, fructe de mare sau pești. Dar timpul trece pe nesimțite, iar unii dintre ei sunt surprinși, departe de țărm, de revenirea fluxului și de multe ori pier înghițiți de ape.

Victor Hugo spunea că apele fluxului vin dinspre larg cu viteza unui cal în galop, lucru puțin cam exagerat, după părerea multora. La ora anunțată, uriașe mase de apă se revarsă dinspre larg, cu o viteză nemaiîntâlnită peste marile întinderi de nisip încă umed, rămase în urma refluxului. Începe fluxul... Este un spectacol impresionant și de neuitat al naturii!