Publicat: 29 Mai, 2016 - 16:30
Share

Dintre bolile, transmisibile, cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de porcine domestice și sălbatice, cele mai grave sunt Pesta Porcină Clasică (P. P. C.) și Pesta Porcină Africană, boli care generează pierderi economice importante datorită mortalității ridicate, a costurilor mari de eradicare a bolii, a restricțiilor privind mișcarea animalelor și a produselor de origine animală, sistarea comerțului cu porcine vii și a produselor provenite de la acestea.

Evenimentele epidemiologice din acest an, referitoare la confirmarea unor cazuri de pestă porcină africană la porcii domestici și mistreți din unele țări extracomunitare, respectiv cel mai recent, în data de 12 mai 2016, Ucraina a notificat Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) despre apariția unui focar de pestă porcină africană la porcii domestici, într-o zonă foarte apropiată de nordul României și al Republicii Moldova, în Hyrchychna, Dunayevetskiy, Khmel'nitskiy, fac necesară avertizarea instituțiilor implicate și a publicului larg cu privire la evoluția acestei boli și a măsurilor de prevenire și combatere ce se impun atât pe teritoriul național cât și județean.

Pesta Porcină Africană constituie un pericol ridicat de contaminare pentru porcii domestici și sălbatici, prin faptul că boala este cauzată de un virus foarte rezistent în mediu și alimente, respectiv poate rezista 6 — 10 zile în materiile fecale, până la 3 — 6 luni în produse din carne de porc, netratată termic și mai mulți ani în carnea congelată.

Faptul că un rezervor important de virus se poate identifica în mediul natural, respectiv în populația de mistreți, iar datorită migrației mistreților în căutarea unor condiții de mediu favorabile, precum și a circulației libere a animalelor, a produselor și a subproduselor de origine animală în cadrul comerțului intracomunitar, această maladie poate constitui, în timp, o amenințare și pentru țara noastră.

De menționat că boala nu se transmite de la animale la om, deci nu afectează sănătatea omului.

Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite și indirect prin:

prin sânge, țesuturi, secreții și excreții de la animalele bolnave sau moarte;

vectori biologici (căpușe din anumite specii care au parazitat anterior porcii bolnavi);

diferiți vectori, cum sunt carnasierele domestice și sălbatice, păsări sălbatice,

vectori infectați ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala;

animale care au trecut prin boală și rămân purtătoare de virus;

circulația în habitatul natural a vânătorilor, a paznicilor de vânătoare, a pădurarilor și a altor persoane;

deșeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii și materiale ce pot fi contaminate;

Principalele semne clinice sunt evidențiate prin:

temperatură foarte ridicată (40,5—42 C) și stare febrilă;

roșeață sau învinețire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdomenului și pieptului;

lipsa poftei de mâncare, apație și împleticire în mers, care pot apărea cu 24-48 de ore înaintea morții;

vomitări, diaree (uneori cu sânge) și urdori la ochi;

mortalitatea ridicată, aproape de 100%, intervenită într-un timp extrem de scurt;

Pentru această boală nu există tratament și nici vaccin eficient, prin urmare, toate animalele suspecte vor fi ucise și distruse, iar în cazul porcilor domestici, proprietarii vor fi despăgubiți de către stat la prețul de piață al animalelor.

De menționat că datele statistice în teritoriile unde a evoluat până acum, eradicarea și recunoașterea stării de indemnitate la boală a durat lungi perioade de timp.

Pentru protejarea teritoriului național, în cadrul Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, aprobat și legiferat anual prin Hotărâri de Guvern, sunt stabilite normele de prevenire și combatere a bolilor specifice suinelor indiferent de sistemul de creștere, acțiuni care fac referire la:

instruirea personalului din rețeaua sanitară veterinară a fermierilor, operatorii economici, asociațiile de crescători de animale și administratorii fondurilor de vânătoare;

comunicarea și informarea permanentă între autoritățile veterinare, și gestionarii fondurilor de vânătoare (întocmirea unui protocol cu măsuri, obligații și responsabilități în acest sens);

distribuirea de materiale informative și postere în toate localitățile din județe cu privire la recunoașterea bolii și la măsurile care trebuie aplicate în cazul apariției unei suspiciuni;

înregistrarea în baza de date funcțională, a tuturor exploatațiilor de porcine și a efectivelor, pe rase și categorii și operarea evenimentelor (intrări, ieșiri) la data producerii acestora;

implementarea și respectarea măsurilor de biosecuritate în exploatațiile comerciale cu porcine, funcționarea filtrului sanitar și rutier;

monitorizarea efectivelor de mistreți pe categorii de vârstă și sexe, a fondurilor de vânătoare, a culoarelor de circulație a mistreților, a comerțului de carcase și carne;

controale la centrul de colectare a vânatului sălbatic, unde se verifică identificarea carcaselor, situația sanitară a mistreților depozitați, ținerea la zi a documentelor oficiale, modul de valorificare a carcaselor;

controlul sever și permanent al circulației porcinelor domestice, pe teritoriul local, județean, național și în activitatea de import, cu respectarea prevederilor legale (aviz sanitar veterinar, documente de mișcare și de atestarea stării de sănătate a animalelor);

creșterea porcilor în spații împrejmuite, în adăposturi închise, cu respectarea condițiilor de bunăstare, izolate de gropile de gunoi sau zonelor populate cu alte porcine sau cu porci mistreți;

să nu administreze în hrana porcilor deșeuri de abator sau resturi menajere nesterilizate, iarbă culeasă de pe câmp, sau alte resurse furajere care ar fi putut să vină în contact cu porci domestici sau mistreți bolnavi;

sacrificarea și valorificarea cărnii de porc și a derivatelor, numai în condițiile impuse de legislația specifică;

comunicarea imediată medicilor veterinari arondați, despre modificările care apar în starea de sănătate a porcinelor domestice și sălbatice, sau înregistrarea de animale moarte;

participarea medicilor veterinari la partidele de vânătoare, în campaniile organizate în acest scop;

supravegherea bolii prin examene de laborator, prin recoltarea și afluirea de probe de la porcii domestici și de la mistreții vânați, accidentați, sau găsiți morți, conform programului stabilit de specialiștii D.S.V.S.A județene;

asigurarea ecarisării teritoriului, inclusiv în fondurile de vânătoare, conform prevederilor legislației în domeniu, prin predarea cadavrelor de la porcine moarte la unitatea de neutralizare, cu sprijinul autorităților locale;

Implementarea măsurilor de prevenire a pestei porcine africane, în general și cu atenția cuvenită pentru mistreți, constituie o țintă importantă în activitatea personalului din rețeaua sanitară veterinară, dar și pentru personalul angajat din alte autorități județene și locale, cu o atenționare specială pentru crescătorii de porcine, pentru vânători, dar și pentru proprietarii fondurilor de vânătoare de stat sau private.

dr. Pențea Ioan — Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu