Publicat: 15 Octombrie, 2013 - 16:20
Share

Cine-i aici, cine-i acolo, unde mai suntem noi?

E zi de toamnă, lungă şi zăludă, cu cer noros şi cu parfum de gripă,
E zi de toamnă mohorîtă cu cer de plumb, cu ceaţă şi cu ţipăt
De disperare pentru toţi cei ce au plecat din astă lume oropsită
De jale, lacrimi, bocet, disperare, de foamete, de lipsuri şi neîndurare!
O, Doamne, cucernic eşti şi Mare şi tuturora ne dai, din cînd în cînd
Un semn de preţuire şi-ndurare, ne luminezi şi ne îndepărtezi de cel viclean.
Făcîndu-ne mai buni, mai credincioşi şi mai aproape iubitori
De cel,de cei ce-acuma se zbat în ale neputinţei gheare ce viaţa le-o scurtează!
Să-i ierte Cel de Sus pre cei de lîngă noi care acum se duc spre naltulcerului albastru!
Să picurăm noi ce stăm aice dimpreună şi să amintim pe cei odinioară prieteni dragi
Şi să le zicem împreună, ca buni creştini ce suntem ,acea străveche şi repetată dorinţă
Pentru cei plecaţi să-i odihnească Domnul în mila lui şi să le facă odihnă veşnică !

E trist un suflet ce se zbate în plină noapte ,în mumur de ploaie ţîrîită,enervantă
Ce pare fără de sfîrşit,un dangăt lugubru de clopot ruginit,abandonat ce priveghează
Un ţintirim pustiu,îndoliat,plin parcă de fantome ale unora ce ieri erau ca noi,
Vii, plini de viaţă,şi gata la toate cite viaţa te îndeamnă-a face .
E zi de toamnă dragelor,şi ploaia curge fără de sfîrşit,iar cerul greu şi mohorît
Ne cere parcă să tăcem şi s-ascultăm a cerului misterioasă melopee
Să-neodihnim o clipă ,să privim în eu-l noastru-a fiecărui şi să pătrundem mai abitir
A vieţii frumuseţe ce ni-i dată ,odată, doar odată, s-o trăim!!

Mărturisesc, cu semnul crucii deasupra inimii făcut,
Cele cuvinte aşternute deasupra şi mai sus,
Mi-au fost acuma izvorîte din semn de mare şi duioasă amintire
A unui bun amic pe care duminică în zi de 13,astă lună,de-i zice Brumărel,
Spre miezul zilei ,cu alţi amici şi rude,colegi de muncă,
Toţi,dimpreună l-am dus pe cel din urmă drum.
L-am plîns pe bietul Tavi Nae cu lacrimi de plimb ascunse priviri
L-am mîngîiat pe bunul nostru prieten cu pana amintirii
L-am plîns cînd nimeni nu a fost prezent,şi l-am visat de-acum, absent
Din viaţă şi din calea noastră,absent la masa cea plină de bucate
Care-i ierau atît de dragi şi appreciate,ca şi un păhăruţ de vinişor
Pe care ,bietul Tavi îl degusta încetişor,cu gîndul de a nu se termina !
Tăviţă moartea ta cumplită prin chinul hîd,nedrept şi dureros
Ne-a luat complet nepregătiţi ,deşi-ţi ştiam durerea din corp de multă vreme
Dar,omul speră, speră ,el crede în minuni ,în şansă şi acea minune de la Domnul!
O prieten drag,ce lung e drumul pe care-acuma ai pornit !
Săţi fie somnul lin şi alături de Getuţa din naltul cerului să ne priveşti şi gînduri bune
Pentru toţi,cei de-aice, voi dimpreună să nutriţi ,căci v-am iubit nespus !!

În amintirea bunului prieten, Octavian Nae! 
(Alexandru Ruşi, 15 octombrie 2013)