31 ianuarie 2023

Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a pledat, la Forumul Economic Mondial de la Davos, pentru renunţarea la ambiguitatea strategică în legătură cu războiul din Ucraina

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a participat astăzi, 20 ianuarie, în cadrul celei de-a 53-a ediţii a Forumului Economic Mondial de la Davos, ca vorbitor principal, la sesiunea intitulată „Un nou Helsinki pentru lume” („A new Helsinki for the world”), având în centru identificarea unui nou model pentru dialog şi coordonare în materie de securitate şi fiind moderată de redactorul-şef al publicaţiei Foreign Affairs, Daniel Kurtz-Phelan.

În cadrul dezbaterii, alături omologii săi din Slovenia (ministrul de externe Tanja Fajon) şi Pakistan (ministrul de externe Bilawal Bhutto Zardari) şi de preşedintele consiliului director al Freedom House, Jane Harman, şeful diplomaţiei române a abordat evoluţiile geopolitice actuale, în special problematica raportării globale la războiul ilegal dus de Federaţia Rusă în Ucraina.

Astfel, ministrul Aurescu a analizat realitatea geopolitică actuală din Europa şi din lume, pe fondul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, punând în evidenţă modalităţi de asigurare a securităţii şi stabilităţii globale, într-un context dominat de crize. În acest context, s-a referit la gravitatea crizei de securitate actuale din Europa, precum şi la principalele riscuri şi provocări pentru sistemul internaţional. A subliniat necesitatea menţinerii ordinii bazate pe reguli, care să susţină pacea şi să faciliteze rezolvarea problemelor globale.

Şeful diplomaţiei române Bogdan Aurescu a trecut astfel în revistă, în deschiderea dezbaterii, transformările prin care a trecut comunitatea euroatlantică în ultimele decenii, de la procesele de extindere a Uniunii Europene şi NATO, până la crizele ultimilor ani, care au afectat continentul european: criza economică, criza migraţiei, pandemia de COVID-19, urmate în prezent de războiul contra Ucrainei. În context, ministrul Bogdan Aurescu a evidenţiat faptul că actualul război dus de Federaţia Rusă în Ucraina include o serie de alte crize suprapuse, începând cu cea securitară şi continuând cu crizele în domeniul energiei şi în cel alimentar. Nu în ultimul rând, agresiunea rusă faţă de Ucraina reprezintă un atac la adresa parametrilor arhitecturii de securitate euroatlantice şi a ordinii internaţionale bazate pe reguli, precum şi a valorilor democratice care stau la baza comunităţii euroatlantice.

În acelaşi timp, ministrul de externe român a evidenţiat faptul că actuala criză generată de războiul din Ucraina a adus cu sine şi o serie de oportunităţi pentru întărirea coeziunii securităţii euroatlantice, care ar fi fost de neconceput înainte de război, precum acordarea statutului de candidat la aderarea la UE Ucrainei şi Republicii Moldova, iniţierea procesului prin care Finlanda şi Suedia urmează să devină state membre NATO, deciziile Summitului NATO de la Madrid privind întărirea posturii NATO de descurajare şi apărare pe Flancul Estic, ceea ce a determinat prezenţa în România a peste 5000 de militari aliaţi, precum şi creşterea alocărilor bugetare naţionale pentru apărare, de la 2% la 2.5%, dar şi accelerarea eforturilor de diminuare şi eliminare a dependenţei energetice faţă de Rusia.

Totodată, ministrul român a evidenţiat eforturile de sprijin ale României pentru Ucraina – inclusiv primirea a peste 3.3 milioane de refugiaţi din Ucraina şi tranzitul a peste 11.2 milioane de tone de cereale şi produse agricole ucrainene -, precum şi necesitatea de a sprijini Ucraina în continuare.

În cadrul discuţiilor, răspunzând la o întrebare din partea moderatorului, ministrul Bogdan Aurescu a pledat pentru recunoaşterea corectă a caracterului actualei agresiuni şi a faptului că Ucraina este victima agresiunii ruse, iar orice negociere de pace, care trebuie să înceapă doar în momentul în care Ucraina decide acest aspect, având în vedere violarea integrităţii sale teritoriale, trebuie să înceapă de la această realitate.

De asemenea, şeful diplomaţiei române a evidenţiat faptul că ameninţarea rusă la adresa parametrilor arhitecturii de securitate euroatlantice, cu impact şi asupra „Sudului Global”, precum şi la adresa valorilor democratice, reprezintă o miză esenţială a unor eventuale discuţii de pace.

Din acest punct de vedere, ministrul de externe a evidenţiat faptul că, în condiţiile actuale, comunitatea internaţională nu-şi poate permite o poziţie de ambiguitate strategică în legătură cu războiul din Ucraina. Din acest punct de vedere, ministrul Bogdan Aurescu a evidenţiat faptul că arhitectura de securitate fundamentată pe Actul Final de la Helsinki, din 1975, rămâne valabilă, fiind imperios necesară apărarea acestei arhitecturi şi a valorilor fundamentale ale comunităţii euroatlantice, inclusiv prin crearea unor mecanisme eficiente de sancţiune, pentru a răspunde la situaţiile de încălcare gravă a dreptului internaţional, aşa cum a făcut Rusia.

În intervenţia de la finalul sesiunii, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a subliniat faptul că războiul dus de Federaţia Rusă în Ucraina se desfăşoară în afara limitelor ordinii internaţionale bazate pe reguli, care nu trebuie modificată din acest motiv, ci, dimpotrivă, apărată în faţa provocărilor venite din partea celor care încearcă să submineze această ordine. Atacul contra acestei ordini globale nu poate justifica schimbarea ordinii globale. Totodată, potrivit şefului diplomaţiei române, o discuţie privind Actul Final de la Helsinki nu este adecvată în acest moment, dar ar putea interveni în jurul aniversării de 50 de ani de la adoptarea Actului Final de la Helsinki, în 2025, în condiţiile în care războiul din Ucraina se va fi încheiat până atunci şi vor putea fi extrase lecţiile învăţate din această criză şi din crizele asociate.

Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a participat, în perioada 19-20 ianuarie 2023, la cea de a 53-a ediţie a Forumului Economic Mondial (World Economic Forum – WEF), organizată la Davos-Klosters, în Elveţia. Reuniunea din acest an, care s-a desfăşurat în perioada 16-20 ianuarie 2023, a adus împreună peste 2.700 de lideri şi experţi din 130 de ţări, inclusiv şefi de stat şi de guvern, într-un moment în care lumea se confruntă cu un cumul de crize, ceea ce evidenţiază mai mult ca oricând necesitatea de dialog şi cooperare în cadrul comunităţii internaţionale.

În marja participării sale la ediţia din acest an a Forumului Economic Mondial, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a avut întrevederi bilaterale cu ministrul afacerilor externe al Republicii Austria, Alexander Schallenberg (http://www.mae.ro/node/60782), respectiv cu ministrul afacerilor externe al Republicii Slovenia, Tanja Fajon (https://www.mae.ro/node/60796). De asemenea, şeful diplomaţiei române a avut, în marja evenimentului, întrevederi cu reprezentanţi ai mediului de afaceri, în special ai companiilor din domeniul energiei SNC Lavalin din Canada şi EDP din Portugalia (http://www.mae.ro/node/60791).

Tot în marja Forumului, ministrul Aurescu a acordat interviuri pentru Al-Jazeera English (http://www.mae.ro/node/60787) şi Euronews.

Lucrările WEF 2023 au fost organizate sub tema generală „Cooperarea într-o lume fragmentată” („Cooperation in a Fragmented World”), oferind participanţilor oportunitatea de a analiza evoluţiile şi riscurile interconectate la nivel mondial, precum şi de a promova schimbări sistemice pozitive, pe termen lung. Programul ediţiei din acest an a Forumului Economic Mondial s-a concentrat pe identificarea unor soluţii la problemele globale cele mai presante, încurajând cooperarea dintre sectorul public şi cel privat, în vederea asigurării unei dezvoltări economice reziliente, sustenabile şi echitabile.

Sesiunea tematică „A New Helsinki for the World” poate fi urmărită integral, în format video, aici: https://www.mae.ro/node/60795

Transmitem, mai jos, intervenţiile ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu, în calitate de vorbitor principal, în cadrul sesiunii tematice:

„(…)

Bogdan Aurescu: Thank you so much for inviting me. I see that you have saved the best for the last day of the Forum. I think it’s a very important discussion and I think we are coming, the Euro-Atlantic community, after a series of evolutions in the past years: the enlargement of the EU and NATO, which goes on, if I may say so; at the same time, we had a huge financial crisis followed by a migration crisis, which also affected the European continent; then we had the digital revolution and after that, the pandemic, which also affected us all, a lot; then, the war.

The war in itself is including a series of crisis. There are more layers of crisis in this crisis. We have an attack against our security, and it’s not just about the security of Ukraine or the security of the Black Sea region, where Romania is – we are, you know, at the juncture between two regions of strategic importance, the Black Sea and the Western Balkans. It is an attack against the Euro-Atlantic security and the parameters of the Euro-Atlantic security as a whole. It is also a crisis that relates to energy, and we are striving to get rid of our dependence. And then there is a food crisis at world level. And again, (…) it is an attack against our values, an attack against the rules-based international order and an attack against international law.

And then we have also some interesting evolutions and opportunities. I would say that there are also opportunities and positive evolutions following this crisis. Because of the war, Ukraine and the Republic of Moldova obtained candidate status for the European Union. Who had imagined that before the war? Then, Finland and Sweden started their process of accession to NATO. Again, who would have imagined that before that war? Then we took very important decisions to consolidate our security, our posture for deterrence and defense on the Eastern Flank, at the Madrid Summit. Who would have imagined that? As far as Romania is concerned, we have almost 5,000 Allied troops on the territory of Romania and that is consolidating our security and the security of the Black Sea region. We have increased our expenditure for defense: Romania has passed, this year already, from 2% to 2.5%, again another evolution prompted by the war. Then we have accelerated our demarches to cut off dependencies, as far as energy is concerned, from Russia, and the list can continue.

We have to fight against any attempt to breach the rules-based international order.

We have been at the forefront of the effort, as a neighboring state to Ukraine. We have the largest border among the EU and NATO Member States and we can discuss a lot about the efforts to cope with the refugees who came to Romania, the more than 3.3 million Ukrainian citizens who crossed our borders – sa and we have taken care of them. And then, of course, the efforts to cope with the food crisis – more than 11.2 million tons of grain where transited through Romania, which is almost half of the whole quantity which was transited through the EU Solidarity Lanes. Again, the list can continue.
We need to support Ukraine. We have to support Ukraine to win this war.

(…)

Moderator: I would also like to talk about how you see the stakes in Ukraine and what the outcome of this war will mean for both Europe and international order?

Bogdan Aurescu: I think that when we discuss about diplomacy and the role of diplomacy in the context of the war in Ukraine, we have to be very much aware of the premises because what is the basis of the whole thing? When we approach this situation, we have to be very aware of the fact that there is a victim of aggression and an aggressor. This is the starting point of the whole discussion about peace, about diplomacy towards peace in Ukraine, and we have to be very clear about that: Ukraine is the victim of the aggression and Russia is the aggressor. Ukraine has suffered territorial losses, which are the result of a breach, a serious breach of international law, of the principles of sovereignty, of territorial integrity, of the inviolability of borders, which are all part of the Helsinki Final Act, of the Decalogue of fundamental principles of international law.

If we discuss about this – we will start the discussions on peace in Ukraine when Ukraine will decide to start such peace negotiations, because it is about their territorial integrity. And it is also about more than that. It is about the parameters of the Euro-Atlantic security architecture, which were challenged by Russia, about the democratic values which are at the basis, at the very core of our community of values and security, the Euro-Atlantic community – which has of course a lot of implications and effects on the Global South – and, of course, about the democratic values. So this is what it is at stake. So we are not just talking about two parties which are on the same footing and they have to negotiate some peace in a sort of neutral, isolated environment. It is connected to all these issues and all these issues have an impact on all of us, on the international community as a whole.

So I think that we can no longer afford any kind of variation of strategic ambiguity when we talk about the war in Ukraine, when we talk about the diplomacy efforts towards peace and, of course, when we talk about the security architecture and the principles which are at the basis of the Helsinki Final Act. These principles are still valid. They are valid not only for the Euro-Atlantic community, but they are also valid for the Global South and for the whole world.

Let’s not forget the fact that the 1975 Helsinki Final Act , fundamental principles of international law, in fact, were replicating the fundamental principles of international law which were included in a General Assembly resolution, 2625 of 1970, which was about the „principles of international law concerning the friendly relations and cooperation among states”. That resolution included seven principles. The Helsinki Final Act added three more, and two of them – inviolability of borders and territorial integrity, were in fact resulting from the equal sovereignty principle, and then there it was added the respect for fundamental freedom and human rights. So, the whole architecture which was built in 1975 in Helsinki is still valid today. And it is valid not just for the Euro-Atlantic community; it’s valid for the whole world.

And the stake here, now, is to defend this architecture, because this means defending the core values on which our community is based on. It’s not about building another architecture. This is about defending this architecture and perhaps creating more effective mechanisms in order to sanction those who are breaching in a serious manner, in an irresponsible manner, this set of parameters. I think this is where we are, and, again, speaking about values, we cannot afford strategic ambiguity.

(…)

Moderator: Mr. Aurescu, I would like you to say a bit more about how you see the European security architecture and it’s premature to talk about the wake of Ukraine, but as we think about what this might look like in in the years ahead, what should change about that security architecture? What shouldn’t change? What do you think? How do you think that will play a role in the broader structure of international security?

Bogdan Aurescu: Well, as I mentioned, I think that for the time being there is nothing wrong with the current parameters of the security architecture. I mean – only because a certain actor is attacking the current security architecture for its own reasons – and we know for sure in this case, because Russia is the aggressor not only against Ukraine, but also against our security architecture – so it’s clear that this attack is outside the current international rules based order. So, it doesn’t mean that if someone attacks the rules, the rules should change only for that. It means that those rules and parameters should be defended, and then, perhaps, we can find and we should find more viable and effective mechanisms to defend, but not to change the parameters. The parameters are fine. I think the security architecture, as we have it right now, needs to be only reinforced in terms of implementation of these rules and in terms of defending the rules against rogue actors which are trying to simply undermine this and change things for their own private interests. This is one thing.

The second: I don’t think that a discussion on Helsinki (…) a „new Helsinki”, is ripe right now. Of course, in 2025 we will have the 50 years anniversary of the Helsinki Final Act, perhaps in the meantime the war will be over, and then we will have lessons learned from this crisis – with all its layers, which are acting in parallel and we have to cope with each one of them at the same time, and they are interrelated. So, we can draw some lessons learned and then apply them, but it’s too early to say what we are going to have in two years’ time.

In the meantime, what we have to do is to solve this problem: that we need perhaps more effective instruments to defend what we have, which, again, looks fine. Probably because it looks fine, it is attacked, so this is where we are.

Direcţia Purtător de Cuvânt şi Relaţii cu Mass-media

Sursa foto MAE