Publicat: 26 Noiembrie, 2019 - 12:43
Share
Nu e nici Aprozar, nici Gostat

Prof. Mircea Coșea, membru în Consiliul de Administrație al Casei de Comerț UNIREA dezvăluie istoricul acestui proiect controversat:

”S-a spus ca este o revenire la aprozarele comuniste sau la fostul Gostat, "a carei vreme a trecut", spunea chiar primul ministru.

Cred ca este nevoie de o clarificare, pentru ca Unirea nu este nici aprozar, nici Gostat, dar nu este nici ceea ce ar fi trebuit sa fie.

Istoria acestui proiect, care acum se numeste "Unirea", incepe in perioada Guvernului Emil Boc. Atunci, la initiativa domnului Adriean Videanu, s-a constituit un fel de think tank cu scopul de a formula propuneri de politici economice in vederea contracararii efectelor crizei. Nu pot enumera pe toti participantii la acest grup, dar mentionez contributiile speciale pe care le-au avut domnul deputat Ovidiu Victor Gant si domnul Nicolae Cristian Stanica.

Grupul a elaborat un studiu care a fost transpus si intr-un model verificat si rulat pe calculator de catre domnul Stanica si prezentat (in Sala alba de la guvern) domnului prim ministru Emil Boc, care a multumit pentru efortul depus. Nu a mai existat nicio reactie la propunerile facute.

Fiind membru al acestui grup, am propus conceperea si demararea unui proiect care avea trei obiective:

a) crearea prin asociere a unor subramuri de activitate a industriei alimentare care sa valorifice local productia de legume si fructe a micilor producatori prin prelucrare primara (bulion, compoturi, produse traditionale carne-lapte etc);

b) aducerea pe piata a acestor produse, ca si a legumelor si fructelor proaspete prin piete volante/itinerante, imitand exemplul pietelor din orasele europene occidentale;

c) incurajarea productiilor de legume si fructe de calitate romaneasca traditionala, concurand importul.

Pentru realizarea acestui proiect era neceasa infiintarea unei companii cu caracter public-privat, care sa organizeze si sa intermedieze relatia dintre micii producatori pe de o parte si relatia de prelucrare si vanzare pe de alta parte.

Scopul nu era doar cel al aducerii pe piata a unor marfuri de calitate la preturi rezonabile, avand ca efect si ajutorarea micilor produatori, ci si un scop de natura raporturilor macroeconomice, acela al reducerii importurilor de alimente si, in consecinta, de echilibrare a balantei comerciale.

Proiectul nu a trezit interes nici ulterior, cand l-am trimis sub forma unui memoriu domnului ministru al Agriculturii Daniel Constantin, din guvernul Victor Ponta.

Atunci nu am primit niciun raspuns, dar am fost bucuros sa vad un fel de raspuns din partea domnului ministru Daea, care a propus in 2018 un proiect apropiat de cel pe care il prezentasem guvernelor anterioare.

Mi-am exprimat satisfactia si l-am felicitat public pe domnul Daea pentru initiativa domniei sale, ceea ce cred ca l-a determinat sa ma invite personal sa fac parte din Consiliul de Administratie al Casei "Unirea".

Oportunitatea si necesitatea crearii si functionarii Casei Unirea erau mult mai importante in 2018-2019 decat in perioada guvernelor Boc si Ponta, deoarece guvernul PSD-ALDE ridicase mult nivelul veniturilor populatiei, ceea ce a condus la cresterea brusca a consumului de marfuri agroalimentare, dar aceasta cerere in crestere nu a fost dublata de o crestere corespunzatoare a ofertei interne, ceea ce a condus la cresterea importurilor si, pe cale de consecinta, la o crestere a deficitului comercial si, in final, a inflatei.

Unirea putea reduce importul prin actiunile ei de valorificare si trimitere pe piata a unor cantitati sporite de marfuri agroalimetare romanesti.

Casa putea elimina sau macar reduce fenomenul pervers al "foarfecelui preturilor", manifestat prin situatii ca cele prin care vindem grau si cumparam coca congelata sau exportam floarea soarelui in Ungaria si importam de la ei uleiul.

Era salutar faptul ca Unirea isi propunea nu numai valorificarea resurselor agroalimentare locale, dar si a resurselor de peste din Delta, prin intermediul Bursei de peste, ca si valorificarea prin spalare si export a stocurilor de lana aflate la detinatorii de ovine.

Parerea mea este ca, cel putin deocamdata, Unirea nu este ceea ce ar fi trebuit sa fie.

Astfel, din cauze pe care nu am putut sa le deslusesc, capitalizarea ei s-a facut cu apropape un an intarziere, ceea ce a determinat ca obiectivul valorificarii productiei de legume si fructe din vara anului 2019 sa fie ratat. In aceeasi situatie se afla si inceperea procesului de valorificare a stocului de lana, iar valorificarea prin prelucrare a pestelui din Delta nu s-a putut face direct, ci doar prin intermediul unei terte firme, ceea ce a ridicat costurile peste media pietei.

Exista importante deficiente in functionarea Casei, datorate in exclusivitate Ministerului Agriculturii (MADR).

Astfel, Consiliul de Administratie s-a format prin ordin de ministru, dar nici dupa mai mult de un an de functionare, membrii CA nu au primit din partea MADR contractele de mandat si nici nu sunt remunerati, desi li se pretinde responsabilitate de business. Nu le-au fost incheiate nici politele de asigurare. Conducerea executiva a Casei a ocolit in repetate cazuri acordul CA asupra unor cheltuieli sau investitii.

Astfel, Conducerea executiva a achizitionat un depozit in zona Focsani fara acordul CA (opozitia CA a fost in unanimitate), care nu a considerat valabila nici oportunitatea achizitiei si nici marimea sumei de plata. Este motivul pentru care CA s-a adresat noului ministru al Agriculturii, domnul Oros pentru a-l informa asupra starii de fapt. Ca urmare s-a decis trimiterea corpului de control al ministrului la Unirea.

Reducerea activitatii Casei Unirea doar la deschiderea de magazine, asa cum apare in prezent, o consider a fi o orientare gresita. Pot exista si magazine specializate, dar nu ca o regula si o exclusivitate a functionarii Casei.

Casa nu poate rezista concurentei unei piete libere, dar majoritar reprezentata de mari retele comerciale si nici nu este acesta scopul ei. Casa trebuie sa contribuie la valorificarea productiei micilor si mediiilor producatori, prin orientarea si sprijinirea prelucrarii primare la nivel local. Astfel, nu numai ca se obtin valoare adaugata si locuri de munca, dar se si suplimenteaza oferta interna, reducand importurile.

Functionarea ei ar trebui bazata pe parteneriat public privat, creand o uitate de interese intre producatori, organizatii patronale, cooperatiste si stat.

Am incercat sa aduc informatii si clarificari tuturor celor care inca au suspiciuni referitor la utilitatea unei astfel de forme de valorificare a potentialului agroalimentar national.

Cred cu tarie: Casa de Comert Agroalimentar "Unirea" este utila, dar are nevoie de o restartare”.

Tag-uri Nume: 

Tag-uri Institutii: