Publicat: 7 Noiembrie, 2012 - 20:30
Share

 Un grup de parlamentari a iniţiat completarea Legii 46/2008 - Codul silvic (înregistrat PLx.573 din 31.10.2011). WWF-România şi Coaliţia pentru Mediu din România atrag atenţia asupra faptului că modificarile propuse, alături de unele amendamente introduse de-a lungul dezbaterilor la nivelul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, ca şi Comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor, vor crea cadrul legal pentru degradarea pădurilor României prin exploatarea lor; amendamentele par mânate de considerente strict economice, concentrate mai mult pe cerinţele de moment ale pieţei dar ignorându-se principiile unei gospodăriri durabile.

 WWF-România şi Coaliţia pentru Mediu din România şi-au oferit, în nenumărate rânduri, disponibilitatea şi expertiza pentru a sprijini eforturile Comisiei de specialitate de a crea o legislaţie adecavată României în condiţiile actuale şi în acelaşi timp europeană, modernă, care să reglementeze gestionarea responsabilă a pădurilor.

 În luna mai 2012, Primul Ministru al României, domnul Victor Ponta, îşi declară, în cadrul unei conferinţe de presă organizate de WWF-România, încrederea în organizaţiile neguvernamentale, din partea cărora aşteaptă propuneri pentru modificarea Codului Silvic. Ulterior, reprezentanţii ONG-urilor de mediu au avut o întâlnire oficială cu Ministrul Mediului şi au primit promisiuni ferme că amendamentele noastre vor fi susţinute de către Minister.

Pe tot parcursul acestui proces, Parlamentul României a acţionat în mod netransparent, îngreunând sau chiar blocând accesul nostru la anumite informaţii.

 WWF-România şi Coaliţia pentru Mediu atrag atenţia asupra anumitor propuneri de modificare/completare care vor avea un impact negativ asupra gestionării pădurilor din România.

 Noul Cod Silvic încălcă flagrant principiile unei gospodăriri durabile a pădurilor pe care ţara noastră şi le-a însuşit până acum. Se va fi permite, astfel, exploatarea posibilităţii de produse lemnoase aferentă celor 10 ani de aplicare a prevederilor amenajamentului în 8, 4 sau chiar într-un singur an (singurul factor limitativ fiind practic posibilitatea absorbţiei pe piaţă a masei lemnoase).

Prin aceasta se va da undă verde pentru epuizarea pădurilor României pentru a răspunde cererii tot mai mari de masă lemnoasă; vom asista, astfel, la abdicarea de la 'principiul solidarităţii între generaţii'.

 Cu toate că fondul forestier din România ocupă o suprafaţă mai mică de 1/3 din teritoriul ţării (27,3%), sub nivelul mediu al Uniunii Europene (aproximativ 36%) şi mai mult decât atât, repartizarea fondului forestier naţional pe regiuni de dezvoltare şi judeţe este neuniformă, se creează posibilitatea scoaterii de suprafeţe din fond forestier într-un cadru necontrolat.

 Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere este slab şi incorect susţinută în propunerea legislativă, fiind necesar ca în Codul Silvic să fie precizate care sunt pârghiile de ocrotire şi menţinere a acesteia. In absenţa unor norme silvice care să reglementeze măsurile de conservare în ariile protejate, modificările propuse de comisie pot conduce la inadvertenţe majore între obiectivele pentru care au fost înfiinţate ariile protejate şi amenajamentele silvice.

 Modificările propuse vor avea efecte asemănătoare cu greşelile din perioada celui de-al doilea val al retrocedării pădurilor (2001-2005), măsuri de care se leaga, în mare măsură, degradarea a peste 400.000 mii ha de pădure. Pentru a se evita acest dezastru, Codul Silvic trebuie să păstreze criterii clare, fără echivoc, privind obligativitatea preluării în administrare sau asigurării de servicii silvice, după caz, la cererea proprietarilor şi pe baza de contract, conform principiului teritorialităţii. Aceste obligaţii sunt practic eliminate în codul propus.

 Îndeplinirea funcţiilor de protecţie a pădurilor impune implementarea de practici silviculturale restrictive, în anumite situaţii fiind excluse orice gen de intervenţii. Una dintre principalele cauze pentru nerespectarea cerinţelor unei gospodăriri adecvate a pădurilor este faptul că pierderile suferite de proprietari prin restricţiile impuse nu sunt compensate, astfel încât aceştia sunt singurii care depun eforturi pentru conservarea pădurilor, inclusiv de ordin financiar. În mod evident, suportarea contravalorii efectelor funcţiilor de protecţie, trebuie să fie enunţată în Codul Silvic, iar aceasta trebuie să ia în considerare şi beneficiarii direcţi sau indirecţi ai serviciilor de mediu, mai ales dacă pe seama acestora se realizează profit.

 Având în vedere punctele şi argumentele enumerate mai sus, WWF-România şi Coaliţia pentru Mediu lansează un apel către inţiatorii acestui demers legislativ, către membrii Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, factorii decizionali, societatea civilă şi mass-media pentru realizarea unui efort comun în vederea stopării Propunerii legislative de modificare şi completare a Codului Silvic.

WWF-România a transmis Primului Ministru al României, Ministrului Mediului şi Pădurilor, precum şi liderilor grupurilor parlamentare o scrisoare de poziţie şi a solicitat sprijinul societăţii civile în acest demers.

 Organizaţiile de mediu reamintesc clasei politice şi societăţii civile că o ţară preocupată de bunăstarea cetăţenilor vede în resursele naturale un beneficiu pe termen lung şi nu o sursă de venit imediată. Pădurile nu reprezintă doar o anumită cantitate de lemn cu potenţial economic, ci oferă nenumarate servicii de mediu si sociale, vitale pentru cetaţenii oricărei ţări; aceste beneficii sunt complet ignorate în propunerea de modificare care pune astfel în pericol perspectivele de dezvoltare a României pe termen lung.