Publicat: 10 Iunie, 2014 - 11:54
Octavian Stireanu

Binecunoscutul analist politic Octavian Ştireanu a efectuat o radiografie a "momentului Antonescu", din care trage concluzii surprinzătoare - în special de cei tentaţi să judece lucurile după aparenţe. Vă prezentăm analiza sa, în două episoade.

Dl. Ponta dă din casă (03 iunie 2014)

Deşi nu mai este nici lider de partid, nici candidat la preşedinţie, Crin Antonescu se află într-o atenţie obsesivă a foştilor aliaţi. Mai rar se întâmplă  ca un om care, teoretic, nu mai are nicio miză să fie atât de ţintit de adversarii politici.

Folosind un limbaj profesionist, liderul PSD, Victor Ponta, a făcut duminică, involuntar, dezvăluiri privind mecanismul care l-a împins pe Antonescu afară din jocul politic al momentului.

A fost o chestiune lucrată şi era evident că, la un moment, ori se retrage, ori va fi retras pentru a face loc unei scheme la care se lucra demult şi s-a dat ordin pe unitate la toţi comentatorii să o sprijine“, a declarat Victor Ponta, la România TV. El a mai spus că Antonescu a fost „intoxicat şi manipulat de profesionişti“, care au dorit înlăturarea lui din cursa pentru prezidenţiale.

„Pentru mine, unde s-a ajuns nu e o surpriză“, a afirmat Ponta. Liderul PSD s-a scăpat spunând că „diverse personaje din România vor, de fapt, ca în noiembrie să nu se schimbe nimic“, iar asta a presupus înlăturarea lui Crin Antonescu din cursa pentru prezidenţiale.

Afirmaţiile sunt întru-totul corecte, dar important este cheia în care ele sunt citite. Declaraţiile premierului stârnesc nişte întrebări inevitabile: de cine anume a fost „lucrat“ Antonescu? Diversiunea cu cei trei jurnalişti, care l-ar fi influenţat într-un asemena hal pe Antonescu, îl dezonorează pe liderul PSD. Conform acestuia, ori jurnaliştii respective au nişte puteri fenomenale, ori Antonescu este un neajutorat, incapabil să gândească cu propriul cap. Ipoteze absolut ridicole!

Apoi, există, într-adevăr, un „ordin pe unitate“, cum spune Ponta, dar el s-a referit la atacurile insistente, concertate şi diversioniste împotriva lui Antonescu. Până şi duminică, propaganda anti-Antonescu era sub acest ordin, făcând un subiect de discuţie chiar la respectivul parastas politic, prin insinuarea că Antonescu a anunţat doar intenţia şi nu decizia de a nu mai candida! Or, acesta spusese, în clar, cu o zi înainte – citez – „anunţ că nu mai candidez la funcţia de preşedinte al României“.

Liderul PSD mai afirmă că Traian Băsescu este implicat în tot ceea ce a decis Crin Antonescu, în vederea „eliberării spaţiului pentru alte persoane care erau de mult pregătite şi «acoperite» în diverse laboratoare!“.

Iarăşi este corect, dar la ce personae pregătite în laboratoare se referă Ponta? Le vom afla dacă vom constata cine este cel care a câştigat din retragerea lui Antonescu. Or, evidenţa arată că Ponta este cel care are acum cale liberă şi netedă spre prezidenţiale. Sau un candidat marionetă, aflat la dispoziţia şi ordinele sale, cum de asemenea, ne-a explicat liderul PSD.

Acum, Ponta îl compătimeşte pe Antonescu, pentru că a pierdut şansa de a fi preşedinte din partea USL, deşi mai deunăzi declara că nu e deloc sigură desemnarea acestuia, sondajele fiind cele care vor decide candidatul!

Având în vedere cele de mai sus, premierul are dreptate să afirme că, pentru el, nu e o surpriză unde s-a ajuns şi că „diverse personaje din România vor, de fapt, ca în noiembrie să nu se schimbe nimic“, iar asta a presupus înlăturarea lui Crin Antonescu din cursa pentru prezidenţiale.

Misiune îndeplinită, dar cine sunt, oare, acele „personaje”, din moment ce înlăturarea lui Antonescu îi foloseşte exclusiv lui Ponta?


Himera pro-Băsescu (04 iunie 2014)

Campania de demolare a lui Crin Antonescu a depăşit limita linşajului mediatic. O astfel de campanie furibundă n-a existat nici măcar împotriva lui Ion Iliescu, în vremea mineriadelor.

Puzderia de insinuări şi procese de intenţie la adresa fostului lider liberal exprimă cât de mare era miza scoaterii din joc a lui Antonescu. Venirea acestuia la preşedinţie ar fi reprezentat un pericol de moarte pentru Sistemul băsist, care risca să fie învins, şi nu preluat. De aici, „ordinele pe unitate“ şi încrâncenarea cu care fostul lider liberal a fost „lucrat în laboratoare“, cum recunoştea premierul Ponta, într-un acces de sinceritate.

Pericolul reprezentat de Antonescu a fost, se pare, atât de mare încât lupta împotriva lui continuă şi după ce a renunţat să mai candideze. Se dovedeşte acum că Antonescu nu era un simplu candidat la preşedinţie, ci un model care trebuie distrus şi extirpat din politică, întrucât prea gândeşte liber, prea vorbeşte liber, prea nu e şantajabil şi nu consimte la şmecherii, nu face pacte de coabitare şi, culmea obrăzniciei, nici nu consultă Sistemul când ia decizii...

Lucrurile devin limpezi pentru oricine cu bună credinţă. Nu m-aş interfera în aceste dezbateri, dar e prea de tot – furia oarbă împotriva lui Antonescu a ajuns să jignească până şi logica elementară. Astfel, ultimele aiureli ale propagandei anti-Antonescu spun că alianţa PDL-PNL este una în slujba sau în favoarea lui Băsescu! Chiar preşedintele PSD, Victor Ponta, afirma că liderii PP-DD „cu siguranţă nu vor să treacă în alianţa pro-Băsescu, alianţa Iohannis-Blaga“, astfel încât se vor alia cu social-democraţii.

Or, cine ar mai paria acum pe Băsescu, la numai câteva luni de expirarea mandatului şi în halul de desconsiderare publică în care a ajuns?! Băsescu însuşi şi-a luat adio la perdeluţă de la PDL şi a afirmat în clar că susţine şi votează PMP. Şi-atunci, de unde „alianţă pro-Băsescu“? Au aruncat pe piaţă şi diversiunea cu „Băsescu-premier“. Dar cine ar fi inconştient să mai defileze cu Băsescu în vreo campanie electorală?!

Din fericire pentru democraţi, Blaga a condus destul de abil procesul de depărtare a partidului său de Băsescu, ieşind de sub suzeranitatea acestuia fără să ostilizeze complet electoratul, cândva comun.

Blaga are, într-adevăr, doi bolovani de gât în aceste negocieri cu PNL, dar nicicum apropierea de Băsescu: unul este fosta procuroare ceauşistă Monica Macovei, personaj toxic pentru imaginea României la Bruxelles, şi, al doilea, este menţinerea pe poziţia delirantă că voinţa liber exprimată a poporului român, în 2012, a fost o lovitură de stat! Dacă Blaga va găsi o formulă să scape de Macovei şi o alta de revenire la o atitudine raţională faţă de referendumul din 2012, atunci va câştiga o popularitate enormă, inclusiv voturi din tabăra celor 7,4 milioane care l-au rejectat pe Băsescu.

În discuţia despre alianţe mai există şi un aspect moral, rezumat în proverbul popular „râde ciob de oală spartă“. E vorba despre o realitate ce nu poate fi ascunsă sub preş. Astfel, PSD este autorul unei alianţe cumplite cu UNPR, partidul-pivot al regimului Boc-Băsescu, fără de care n-ar fi fost posibile guvernările dezastruoase din perioada octombrie 2009-februarie 2012. Un partid de trădători care a îngropat şi democraţia, şi nivelul de trai al românilor a fost reprimit, pe uşa din spate, în alianţa USL, deşi la data constituirii acesteia se afla în tabăra lui Băsescu. Iar liderul acestui partid ocupă acum exact funcţiile ce trebuia acordate lui Iohannis, fiind dinamita ce a aruncat în aer USL! Nu mai vorbesc despre anunţata alianţă aiuritoare dintre PSD şi PP-DD!...

Prin urmare, când e vorba despre paiul din ochiul altora, ar trebui văzută mai întâi bârna din ochii proprii, ca un banal semn de respect şi pentru logică, şi pentru inteligenţa alegătorului de rând.

Tag-uri Nume: