Publicat: 28 Februarie, 2018 - 22:26

Cred că niciodată, de când este președinte, Iohannis nu a fost mai real, mai el însuși decât la bilanțul DNA. Mediul prielnic l-a stimulat să lase deoparte masca de obiectivitate, de sobrietate și de bună creștere cu care a defilat în mod obișnuit. Simțindu-se în largul său printre partizanii „statului de drept” s-a dezlănțuit într-o filipică vitriolantă la adresa presupușilor săi dușmani grupați în falangele de penali și inculpați care întinează sfânta icoană a Codruței. Marelui vinovat nici nu a catadixit să-i pronunțe numele (nomina odiosa!). Un „cineva”, incapabil de o judecată dreaptă, ci doar de una subiectivă, tendențioasă și partizană. Minciunile despre abuzurile procurorilor nu sunt altceva decât „manifestări virulente ale disperării”, iar decredibilizarea DNA constituie o încercare clară de a subordona justiția altor forțe politice...
Cu rictusul ce începe să devină o marcă a caracterului său, președintele și-a dezvăluit fără jenă propensiunile totalitare. Și probabil că în alte condiții și într-un alt timp o astfel de ședință ar fi fost urmată de niște măsuri exemplare...

Topic: 

Format: 

Rubrici: