Publicat: 21 August, 2017 - 11:08

După ce comuniştii, ne-au făcut şi au gestionat, o ţară, din care au lipsit apa, lumina, căldura, gazele, săpunul, mâncarea, locuinţele, hainele, mijloacele de transport şi şoselele sigure pe care să putem circula  în siguranţă şi confort, fără mijloace de comunicare,  dar cu multe fabrici şi uzine, multe combinate de toate felurile de la industria grea la cea uşoară, exploatări miniere, o flotă comercială şi una de pescuit oceanic, transport feroviar, agricultură şi zootehnie industrială,etc.

Cu toate că, în această ţară cu o ideologie greşit- comunistă, sute de mii de români au suferit şi chiar au murit în închisorile politice, sau au cunoscut gulagul autohton prin deportări masive, spre zone izolate, numai pentru curajul de a se opune acestui regim  ilegal, criminal şi odios, societate, pentru care fiinţa umană, practic, nu avea nici un drept.

 Deşi, noi toti, am îndurat 50 de ani de Comunism şi Dictatură, apropiată  cu  cea din Coreea de Nord, şi  care inevitabil  ne- a dus spre o revoluţie cu mii de victime, ca să  schimbăm  o ţară comunistă într-una capitalistă, dintr-o societate unde trona dictatura şi fenomenul totalitarismului într-un stat democrat de drept, unde există pluripartism, economie funcţională de piaţă şi o societate civilă puternică, căci în ţările cu dictaturi, societatea civilă practic nu există.

            De 27 de ani, de capitalism de junglă, vrem să facem trecerea de la o societate la alta dar, din păcate, fără mari realizări bătând pasul pe loc, am ajuns azi să ne justificăm în mod penibil, spunând, mereu şi mereu, obositor de-a dreptul că, suntem încă o ţară tânără, că facem reformă şi restructurare, că vrem schimbare, că vrem să scăpăm de tarele trecutului şi să ne fie respectate drepturile fundamentale ale omului şi cu certitudine ne dorim, să trăim cu toţii în demnitate, dar nu prea facem nimic pentru a obţine asemenea lucruri.

            Şi ce avem după aceşti 27 de ani de mare „travaliu”, de reforme interminabile de tot felul de ratări şi bâlbâieli, de aşteptări  şi eşecuri, de pierderi umane şi materiale, insurmontabile.

            Ce ne- a mai rămas ? Aproape nimic.

După ce am îmbogăţit, o groază de aşa zişi ,, băieţi deştepţi ” din vânzarea de fier vechi, provenit de la fabricile, uzinele, combinatele şi şantierele navale, din toate utilajele şi construcţiile aferente, a venit timpul să facă mulţi bani aceşti băieţi descurcăreţi, din lunga cale ferată a României, rămasă de la comunişti, din locomotive şi vagoane, fie ele de călători sau transport marfă.

Am vândut aproape tot fără să punem altceva în loc, doar petice pe ici pe colo.

Am reuşit să avem o mare performanţă ca, mersul cu trenul să devină o adevărată aventură, reuşind să parcurgem o distanţă între localităţi, de exemplu Bucureşti - Constanţa, care altă dată se făcea să zicem , în două ore, acum , în prezent să ajungem să parcurgem acelaşi traseu în timp dublu,poate mai rău decât în anul 1800.

Am schimbat, miniştrii după miniştrii, care s-au dovedit nişte incompetenţi, unii dintre ei chiar infractori. Şi dovada o vedem astăzi prin dezastrul din calea ferată dar şi printre deţinuţii de lux din închisorile româneşti, proveniţi chiar din această ramură a economiei.

Dacă, cu adevărat,ce  nu au făcut comuniştii, a fost infrastructură rutieră, pe care în imbecilitatea lor de-a ţine sub control populaţia,  lăsând de izbelişte ţara, cu şosele a căror terasament era consolidat de rădăcinile pomilor cultivaţi pe marginea lor. Probabil, din această proastă şi empirică obţiune de a consolida drumurile patriei, în România, sute de mii de vieţi omeneşti s-au pierdut şi încă se mai pierd, în  timpul impactului neprevăzut între o maşină şi trunchiul unui arbore.

Deşi, noi românii, am suferit, enorm la acest capitol, totuşi după 27 de ani, nu se poate spune că poţi circula în siguranţă pe şoselele din această ţară. Avem o lipsă de responsabilitate coordonată, căci şoselele ori  le aparţin Ministerului Transporturilor prin CANDR ori le aparţin Primăriilor sau uneori, Consiliilor Judeţene şi când vine vorba de responsabilităţii, toţi aceşti funcţionari publici în slujba cetăţeanului dau din umeri.

Avem 27 de ani de când a căzut comunismul şi 10 ani de când suntem în U.E., stat cu drepturi depline şi încă nu am reuşit să ne racordăm la EUROPA, să putem  să avem şi noi  o autostradă care să străbată ţara de la un capăt la altul , adică, de la Nădlag la Vama Veche, deşi am plătit cel mai scump km de drum din Europa şi fie vorba între noi, nu avem nici cele mai dificile forme de relief aşa cum sunt în Croaţia, Albania sau Grecia, unde întâlnim numai deal şi munte cu piatră dură.

Suntem de-a dreptul handicapaţi, căci, dacă, ai şi bani daţi gratis de U.E. şi materiale şi forţă de muncă şi totuşi nu reuşim să facem ceva ce poate aduce până la urmă, unei ţări, unui popor şi anume prosperitate, siguranţă, vizibilitate, timp câştigat şi respectul partenerilor internaţionali. Iată cum în acest fel ratăm la infinit etapă după etapă în detrimentul nostru ca naţiune.  Responsabilii noştrii ne dau orizonturi de rezolvare a acestei urgenţe şi necesare probleme cu  termene care au litere de două cifre.

Terifiant de- a dreptul.

Oare, unde mai sunt generaţiile de la 1948 care au făcut România MARE !

Le- o fi oare  unora ruşine pentru ţara ce o lasă copiilor noştri ???

 

(Va urma)

Topic: 

Format: