Publicat: 20 Septembrie, 2019 - 11:28

Un grup de 35 de studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara a avut oportunitatea de a trăi o experienţă deosebit de utilă şi interesantă la Veneţia, unde a luat contact cu arhitectura specifică, dar şi cu modalităţile de conservare, restaurare şi refuncţionalizare a unor clădiri istorice.

Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Universitatea Politehnică Timişoara (UPT) şi Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din cadrul UPT, au organizat o întâlnire de lucru tip master-class, formată din trei intervenţii-pilot asupra cazului particular al Veneţiei în imaginaţia colectivă şi în istoria urbanismului şi arhitecturii.
Evenimentul, adresat studenţilor din anii I, II, III şi IV de la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Universităţii Politehnică Timişoara, coordonaţi de arh. Cristina-Maria Povian, s-a desfăşurat joi, 19 septembrie 2019, în Sala de Conferinţe a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică.

Tinerii studenţi au avut oportunitatea să cunoască unele dintre cele mai semnificative experienţe ce răspund, pe de o parte, exigenţelor de conservare ale monumentelor arhitectonice celebre din centrul istoric al Veneţiei şi, pe de altă parte, necesităţilor de transformare a funcţionalităţii edificiilor degradate din perspectiva reînscrierii lor în spaţiul urban, într-un mod corespunzător noului curs al evoluţiei calitative infrastructurilor şi urbane impuse de avântul tehnologiilor 5.0.

Prof.dr. Grigore Arbore Popescu, istoric de artă şi al arhitecturii, fost cadru didactic al Institutului Universitar de Arhitectură din Veneţia - IUAV şi cercetător emerit al Consiliului Naţional al Cercetării din Italia, a prezentat contextul socio-economic şi istoric în care s-a format mitul Veneţiei ca "cetate ideală" (mit comparabil cu cele construite în jurul "cetăţilor" Atena şi Roma). S-a precizat, în context, rolul arhitecţilor veneţieni în definirea spaţiului urban ca spaţiu al creaţiilor durabile, destinat a rezista adversităţilor vremurilor, având vocaţia "eternizării", ca şi "imperiul mediteraneean" al Serenisimei.

De asemenea, Roberto D'Agostino, renumit arhitect şi urbanist, excelent cunoscător al evoluţiei milenare a ţesutului urban veneţian, a defini caracteristicile raportului dintre "congelarea în trecut" şi modernitate în actuala fază a aspectului urban veneţian, iar prof.univ.dr.arh. Francesco Amendolagine (fost profesor în cadrul IUAV şi profesor titular la catedra de Istoria Arhitecturii la Facultatea de Arhitectură a Universităţii din Udine, cu experienţă practică de neegalat în domeniul proiectării, restaurării şi refuncţionalizării arhitecturilor istorice) a prezentat motivele condiţionării aspectului conglomeratului urban veneţian de către arhitectura istorică a secolelor XII-XVIII şi a analizat două cazuri limită de repunere în circuitul vieţii civice a două edificii cu funcţii deosebite.

Prin această manifestare, IRCCU şi-a dorit să stimuleze aprofundarea, de către tinerii arhitecţi români, a problematicilor de remodernizare a ţesuturilor urbane dintr-o ţară cu experienţe edificatoare în acest domeniu.