Publicat: 31 Iulie, 2019 - 18:08

Declarația de duminică seara a locatarului de la Cotroceni arată o dată în plus cât de jos a putut ajunge acest om în goana sa după putere și lux. Procedând exact ca în cazul tragediei de la Colectiv, când s-a urcat pe cadavre pentru a forța demisia guvernului și a-și pune papagalii săi în Palatul Victoria, Iohannis are acum aceeași atitudine odioasă, exploatând o tragedie inimaginabilă, provocată de un dement, pentru a-și  tranșa el rivalități politice ireconciliabile. Vrea să-și hrănească un capital politic de doi bani din moartea a două copile. Mai jos de atât nu se poate ajunge! Măcar în aceste momente, în care o țară întreagă privește consternată la ce poate provoca creierul bolnav al unei specii subumanoide, Iohannis putea să-și reprime instinctele de ură viscerală pe care le are față de un segment important al populației țării care a votat actuala majoritate parlamentară și să aștepte decantarea tuturor aspectelor pe care le incumbă crimele odioase de la Caracal.

            Obsedat de prezervarea puterii oculte a celor care l-au propulsat într-un loc unde s-a dovedit că n-are ce căuta, Iohannis folosește  acest prilej tragic pentru a reveni la subiectul legilor justiției, ale căror modificări erau menite să mai stopeze, cât de cât, din abuzurile grosolane comise de binomul care conduce de fapt țara. Ce legătură au legile justiției cu ce s-a întâmplat la Caracal?! Acele modificări nici nu au intrat în vigoare și nici nu se referă la funcționarea instituțiilor, cum manipulează Iohannis. El și propaganda securistă se folosesc, însă,  de această tragedie pentru a reintroduce pe ușa din dos protocoalele secrete cu securitatea și regulile antidemocratice impuse justiției de cuplul Băsescu-Macovei și, apoi, de Cioloș-Prună.

Spune că va cere modificări ale legislației penale în privința „percheziției, a procedurilor de acțiune atunci când viața sau integritatea fizică a unui cetățean este în pericol”. El chiar îi crede pe români niște proști...Păi, procuroarea Maria Pițurcă, care a luat-o pe sus, cu forța și cu mascații, pe Sorina,  din casa în care a fost crescută,  și  a aruncat-o într-o mașină a avut „proceduri de acțiune”? Dacă pentru un asemenea gest comis de procuroare față de un minor au existat proceduri, ele trebuia folosite cu atât mai mult și la Caracal; iar dacă nu existau proceduri, procurarea Pițurcă trebuia să fie dată afară, lucru care nu s-a întâmplat. Pentru că statul  paralel a hotărât că Pițurcă a procedat bine, cea vinovată că nu s-a supus „autorităților statului” (!) fiind de fapt...acea fetiță de 8 ani!

Cu aceeași aroganță la care nimic nu-i dă dreptul, Iohannis mai afirmă că  „Guvernul României ar trebui să se gândească dacă nu cumva este autorul moral al acestei tragedii”. Mai era un pas și-i acuza pe guvernanți direct de crimă! Iar dacă Dragnea era „disponibil”, aproape sigur punea în cârca acestuia și crimele de la Caracal...

Dacă e vorba despre un autor moral al acelor crime, apoi acesta trebuie căutat la cel care a torpilat sistematic autoritatea statului, încurajând huliganismul politic și violența. Iohannis este cel care a încurajat anarhia, mișcările de stradă, protestele ilegale, agresiunile fizice la adresa demnitarilor din arcul guvernamental. Este cel care a savurat discursurile de tip fascist ale acoliților săi, care vorbesc despre „ciuma roșie”, îndemnând la folosirea bâtei împotriva advresarulor politici; care a descins noaptea în stradă, îmbrăcat în vestă antiglonț, doar pentru a pune gaz peste focul unui protest ilegal;  care a considerat că „muie PSD” este o declarație politică, pentru care poliția n-avea dreptul să oprească mașina cu plăcuța de înmatriculare respectivă. In august anul trecut, același Iohannis  a condamnat intervenția jandarmilor care apărau clădirea Guvernului și nicidecum pe derbedeii care ocupaseră din nou Piața Victoriei, agresând civili și jandarmi deopotrivă. Ce petenții să mai avem atunci de la jandarmi?!...În plină stradă, senatori PSD au fost  agresați fizic, pe casele unora s-au scris lozinci fascistoide, la porțile altora s-au aprins lumânări de înmormântare, președintele CCR a fost agresat la intrarea în blocul unde locuiește, pe scările Ministerului Justiției s-a aruncat vopsea de culoarea sângelui și s-au înfipt cuțite. Față de asemenea acte, petrecute în țara „Lui” (!), Iohannis n-a scos niciodată un singur cuvânt de dezavuare sau de descurajare. Chiar dacă putea să-și păstreze intactă adversitatea patologică față de „poporul pesedist”.

Iohannis a creat în țară un climat de ură generalizată, în care nimeni nu mai are încredere nimeni, suspiciunea ea devenit un mod de viață a oamenilor, iar lipsa de decizie de teama noii securități domină toate instituțiile statului. Pe acest fond de decadență socială fără precedent în istoria țării, poate părea o „banalitate” faptul că la Caracal pocuratura ezită la poarta criminalului, iar poliția nu sare gardul dacă procuratura nu-i dă aprobare; cu urmări catastrofale, cum s-a văzut...

Teama, ura, protestele ilegale și violente nepedepsite, haștagismul promovat ca ideologie de guvernare,  grobianismul politic, inhibarea de la cel mai înalt nivel al celor chemați să apere ordinea publică doar pentru că rinocerii trebuie să calce sub copite adversarii politici – toate acestea  alcătuiesc un mediu propice în care pot apărea orice fel de comportamente deviante, inclusiv crimele cele mai abominabile. Răspunderea morală trebuie căutată acolo unde s-a plămădit, încurajat și ocrotit această stare de lucruri, în care, iată,  au devenit posibile relele cele mai mari...

 

 

Topic: 

Format: