Publicat: 17 Septembrie, 2018 - 15:01

Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a lansat Raportul privind Starea Națiunii în 2017, un document cuprinzător și argumentat al modului în care, în România secolului XXI, sunt respectate demnitatea individului și drepturile sale fundamentale înscrise în Constituție, într-un stat care nu a reușit să se debaraseze de tentația totalitară a tratamentele abuzive și discreționare moștenite de la precedentele sisteme politice.

CUVÂNT INTRODUCTIV
         Vă prezentăm la sfârşitul anului 2016, în Raportul privind starea naţiunii, că după alegerile parlamentare cât de greu s-a născut un nou Parlament în care să existe o majoritate parlamentară formată din partidele care au câştigat alegerile şi care să guverneze ţara, respectiv, din PSD - partidul social-democrat condus de liderul cu mână de fier Liviu Dragnea şi ALDE, un partid liberal-democrat aflat sub conducerea domnului Călin Popescu Tăriceanu, fost Preşedinte PNL, înainte de fuziunea cu PDL-ul lui Vasile Blaga.
         Am susţinut, şi ulterior s-a şi confirmat, că noua guvernare acceptată în sfârşit de Preşedintele Klaus Werner Johannis, după ce a refuzat nominalizarea doamnei Sevill Shhaideh în funcţia de prim-ministru, a apărut o nouă propunere, în persoana domnului Sorin Grindeanu, fost ministru al comunicaţiilor în Guvernul Ponta, suspectat de legături obscure cu Serviciile de informaţii, dar care a fost însărcinat să pună în aplicare întocmai şi la timp programul de guvernare conceput de ideologul partidului social-democrat Darius Vâlcov şi, desigur, de Preşedintele PSD Liviu Dragnea, care şi-a dorit demararea neîntârziată a programului.
         Tot atunci spuneam că aceşti domni, respectabili de altfel, şi-au asumat un program social şi economic mai mult decât curajos şi pretenţios, destul de greu de înfăptuit, atâta timp cât în România avem de-a face mai mult cu o discordie naţională decât cu o concordie naţională care să fie emanată şi internaţional.
         Deşi părea să fie, după festinul şi pregătirile de la momentul învestirii, un guvern pe 4 (patru) ani, după scurt timp s-a dovedit a fi un guvern non grata, denunţat chiar de către cei care l-au emanat, respectiv, Liviu Dragnea - Preşedintele PSD şi Călin Popescu Tăriceanu - Preşedintele ALDE.
         Domnul Sorin Grindeanu s-a dovedit a fi o piatră tare, punând destul de mari probleme celor doi lideri. A fost nevoie ca toţi miniştri să-şi depună demisia, însă, chiar şi aşa, primul-ministru nu s-a lăsat convins să demisioneze la rândul lui, ci dimpotrivă, împreună cu fostul premier Victor Viorel Ponta, la rândul lui suspectat ca fiind ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe, numit „urgent” de Grindeanu ca Secretar general al Guvernului, au făcut tot ce le-a stat în putinţă , ţinând o ţară întreagă în criză, să ajungă în faţa Parlamentului şi să fie consemnată căderea Guvernului prin vot parlamentar, ca urmare a unei moţiuni de cenzură.
         Acest moment a fost urmat de o nouă nominalizare în funcţia de prim-ministru, în persoana lui Mihai Tudose, un şmecheraş de la Brăila, şcolit prin instituţiile de învăţământ ale SRI şi SIE. Paradoxal, cu mici excepţii, în Guvernul Tudose au apărut aceiaşi miniştri din Cabinetul Grindeanu, care îşi depuseseră mandatele la Administraţia Prezidenţială cu puţin timp în urmă.
         Deşi mare ca fizic şi obedient la numirea lui în fruntea guvernului, s-a dovedit că nu era dispus să facă lucruri care,sunt la limita legii, motiv care l-a determinat, după numai câteva luni din acelaşi an fatidic 2017, să-şi prezinte demisia de onoare, decizie care a însemnat căderea întregului guvern. Şi uite cum, în pragul sărbătorilor de iarnă, naţiunea română „beneficia” de o nouă învestire de guvern, însă România nu avea încă un buget pentru noul an care bătea la uşă.
         În diferendul dintre Mihai Tudose şi Partid, s-au identificat două tabere în guvern: unii miniştri s-au alăturat premierului, alţii au rămas de partea domnilor Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, pe aceştia din urmă regăsindu-i în noul guvern condus de o doamnă, fost europarlamentar timp de două mandate, respectiv, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, cei din prima tabără pierzându-şi mandatele.
         În anul 2017, pentru prima dată în politica românească, am avut o situaţie cu totul anormală, chiar ruşinoasă. Partidele care deţin majoritatea parlamentară, din cauza animozităţilor şi a diferendelor interne, şi-au dat jos două guverne, nominalizând un al treilea guvern cu aprobarea Preşedintelui Iohannis.
         Deşi în anul care a trecut au fost mărite salarii şi pensii, deşi PIB'-ul României a crescut la 7% (creştere artificială, bazată exclusiv pe consum), românilor nu li s-a îmbunătăţit viaţa. Dimpotrivă, suplimentarea veniturilor sunt anulate de creşterea masivă a inflaţiei, a indicelui ROBOR la bănci şi creşterea cu 10-25% a preţurilor la produsele de larg consum.
         Fără a fi mari analişti, orice român a constatat că anul 2017 a fost epuizat cu discuţii sterile pe Justiţie, cu dispute pe nume de persoane precum Udrea Elena (amanta fostului preşedinte Băsescu Traian), Alina Bica (fost şefă la DIICOT), Ghiţă Sebastian (fost deputat), Radu Mazăre (fost primar), pe demiterea şefei Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Laura Codruţa Koveşi, despre felul cum Preşedintele ţării s-a poziţionat de partea celor care „luptă” pentru menţinerea neschimbată a legilor justiţiei, deşi Curtea Constituţională a României, prin nenumărate decizii, cere imperativ aceste schimbări, la fel cum o cer şi Parlamentul European şi Comisia de la Veneţia.
         Des, foarte des, în 2017 au fost schimbaţi şi îndepărtaţi mulţi miniştri şi asta nu pentru că înlocuitorii lor ar deborda de competenţă sau ar fi mari docţi.
         Preşedintele României, Klaus Johannis, este cert că nu a fost mulţumit de fostele guvernări şi nici de cea de acum, dovadă în acest sens fiind atacurile directe pe care le face în apariţiile publice. Nu putem spune că avem o COABITARE, deşi ne-ar fi necesară în aceste momente dificile, chiar extrem de grele pentru societatea românească..
         Deşi la Comisia Europeană avem un reprezentant al României prin doamna Corina Creţu, Comisar pentru dezvoltare, totuşi, ni se atrage atenţia că anul 2018 este unul crucial pentru România, că dacă nu ne mobilizăm cât mai urgent, riscăm să pierdem fonduri de aproape un miliard de euro. Din păcate, politicienii noştri încă tratează problemele acestei ţări în mod greşit, prioritare fiind interesele lor personale sau ale grupului parlamentar din care fac parte.
         Prin dezbateri sterile, cu atitudini subiective şi de interes personal, şi în anul 2017 drepturile fundamentale ale omului au fost ignorate, fiind un obiectiv lipsit de interes pentru clasa noastră politică, deşi în discursurile publice, la diverse emisiuni TV sau la radio, cu mare cinism demagogic, aduc un adevărat LAUDATIUM drepturilor fundamentale ale omului.

În imagine, Florentin Scalețchi, președintele OADO