Publicat: 31 Martie, 2019 - 13:22

Răposatul (din pdv politic) comisar Verheugen avea o vorbă, la vremea în care noi treceam sfioși pragul în Templul Bunăstării, cum vedeam noi atunci  Uniunea. Referindu-se la motivul peren al corupției, spunea că România trebuie să-și propună să prindă „peștii mari” în năvodul proaspăt înființatului PNA (de către Năstase), nu doar plevușca de până atunci.

 

Pornind de la acest îndemn bazat pe experiența occidentală, unde se știa foarte bine ce este și cum arată marea corupție, procurorii de la PNA/DNA s-au zbătut să fixeze ținte pe măsura îndemnului. Și cea mai reprezentativă părea să fie aceea a unui înalt demnitar - dacă se putea chiar prim ministru - al unui guvern de-al fostei puteri.

 

Ani de zile s-a străduit fostul șef (actual judecător constituțional, ajuns la CCR pe o rețetă care nu ar fi de mirare să funcționeze și în cazul unei succesoare de-a sa,  dacă ratează europrocuratura) Daniel Morar să îl prindă pe Adrian Năstase. A întins fel de fel de năvoade, cu ochiuri mai mari și mai mici, după principiul că odată și odată tot o să se încurce în ițele acestora. S-au deschis nu mai puțin de trei dosare, care de care mai nesemnificativ pe fond ,și mai forțat în dovezi, în ideea că dacă scapă dintr-unul să nu poată să iasă din altul și, după laborioase conlucrări ale Binomului pus la punct în acea perioadă s-a reușit performanța cerută de Verheugen. Nici nu mai conta pentru ce și cât de justificat, din moment ce colaborarea protocolară de pe traseul SRI - DNA -ÎCCJ a mers unsă.

 

Europa n-a jubilat la vremea respectivă, mirosind artificiul care hrănea eforturile propagandistice depuse de la „aripa Macovei” a alimentării MCV-lui cel folositor din cu totul alte motive decât cele trâmbițate oficial.

 

Obsesia a peștilor mari a rămas însă și, în momentul desprinderii binom/trinomului de părintele fondator, atenția procurorilor „independentei” Kovesi s-a îndreptat spre vârfurile de orice culoare care-i puteau alimenta ascensiunea în percepția publică. Le-a umflat din trafic pe Udrea și Bica, i-a agățat din anturajul prezidențial pe Blaga și Motreanu, dar visul său de aur rămânea un premier în funcție. L-a dresat pe Uncheșelu să îl zgândăre pe Ponta făcându-l să demisioneze, iar la schimbarea Guvernului la vârf a privit cu interes spre Grindeanu, pe principiul „decapării”. A făcut chiar mărturisiri în acest sens în conclavurile de specialitate, demonstrând că plevușca poate fi ignorată, dacă se ajunge la răpitorii de rang înalt. Europa și susținătorii săi externi au ridicat-o în slăvi, dar n-au catadicsit să coroboreze aceste eforturi și succese cu modificările necesare din MCV. Acolo lucrurile rămâneau bătute în cuie până cel puțin când peisajul politic intern urma să se modifice conform preferințelor și dorințelor externe.

 

În momentul de față asistăm la un paradox al percepției externe pe justiție, atunci când aceasta a reușit să captureze un „pește mare” pentru acuzații grave precum constituirea de grup infracțional organizat și luare de mită. Europa dă înapoi. Și ne spune de la obraz că ceea ce facem contravine nobilelor idealuri ale Justiției comunitare. Că nu avem dreptul să întinăm o icoană a Anticorupției, tratând-o ca pe orice alt corupt de rând. Mai ales când este și pe punctul  de a deveni o autoritate de calibru continental în materie. Tajani și Weber sunt surprinși și revoltați de această brutală încălcare a drepturilor unui om de a-și urma traseul de mărire marcat de alții cu atâta efort. Și că este pur și simplu o oroare să îi interzici unui astfel de penal de lux până și dreptul de a călători spre a se familiariza cu noua sa funcție. Cu alte cuvinte, nerostite:  vrem justiție, dar una care să nu îi afecteze pe cei care noi îi considerăm mai presus de orice jurisdicție internă.

 

În concluzie: autoritățile europene vor considera că în România justiția continuă să fie supusă presiunilor, iar drepturile omului încălcate fără nicio jenă, cu atât mai mult cu cât omul este femeia care a întruchipat  nobilele idealuri de a face din mecanismele juridice interne un instrument de control al gradului de adeziune la marea politică a Centrului. Social sau Popular. Ba chiar și Liberal.

Topic: 

Format: 

Rubrici: