Publicat: 26 Martie, 2012 - 01:00

Autor: 

Se vorbește foarte mult în ultimele luni, dar mai ales în ultimele zile, despre somn.
Oare pentru că am devenit o țară de somnoroși? Oare pentru că acum, în criză, fiindcă tot nu avem locuri de muncă, ne putem permite să dormim mai mult decît altădată? Sau, poate, pentru că somnul a devenit o soluție pentru a fugi de o realitate chinuitoare?

Pentru că, în definitiv, ce este somnul decît o stare în care se suprimă temporar conștiența, iar funcțiile vitale se încetinesc?
Se pare că unii dintre noi au nevoie de o suprimare, cum spuneam, a conștienței, pentru a fugi de disperarea generată de lipsuri, de sărăcie, de lipsa locurilor de muncă, de lipsa medicamentelor, de pensiile și salariile mici, de impozitele sfîșietoare pentru bugetele familiale, dar și de disperarea generată de neîncredere. De neîncrederea că țara își mai poate reveni, că noi, românii, vom mai conta vreodată, că țara va mai fi, întreagă, a noastră.

Încercam să cred că aducerea somnului în prim-planul discursului public are și alte cauze.
Menținerea poporului într-o somnolență perpetuă, încetinirea programată a funcțiilor sale vitale atenuează vigilența, atenuează atenția la malversațiuni, inhibă centrii nervoși ai controlului social, adoarme chiar și simpla atenție. Uneori, în mod intempestiv, poporul se trezește, iar contactul cu o realitate vinovată atrage reacții. Uneori violente.

Marele pictor spaniol Francisco Goya, cu mai bine de 200 de ani în urmă, a lansat un avertisment puțin înțeles la acea vreme, dar care a marcat fundamental istoria umanității: somnul rațiunii naște monștri.
Cotidianul România Liberă, la începutul anului 1990, l-a parafrazat pe Goya, titrînd: Somnul națiunii naște monștri.

Se pare că, și după mai bine de 22 de ani, națiunea se află încă în adormire. Doar foarte rar ar da semne de trezire, și atunci, imediat, oamenii politici fac ceea ce trebuie ca să o adoarmă la loc.
Așa se face că, în somnul națiunii a dispărut industria românească, a dispărut turismul românesc, s-au privatizat hoțește valori naționale, s-au furat și transferat la alții valori de patrimoniu. Tot în timp ce națiunea dormea, școala, prin reforme bazate pe principii neromânești, s-a decredibilizat, așa cum s-a decredibilizat și armata, iar biserica a început să funcționeze ca o societate comercială, apoi sistemul de sănătatea și cel de pensii au fost falimentate, și România a început să trăiască doar din împrumuturi. Din ce în ce mai mari.

Parafrazînd din nou celebra cugetare, putem spune, bazîndu-ne pe evidențe, că somnul parlamentarului naște legi proaste.
Am avut imagini, nu o dată, din Parlamentul României, remarcînd cît de bine se doarme în scaunele impozante din piele, pe bani buni, în încăperi uriașe, cu aer condiționat și odorizat, cu covoare ce ascund finețea pielii pantofilor de firmă ai aleșilor, cu internet free, cu laptopuri pe bani publici, cu cititoare de cartele de vot ce permit, ca la pian, intepretarea la două sau patru mîini, etc.
Se doarme sănătos, cu mintea odihnită. Nici urmă de insomnii, nici urmă de îngrijorări pentru starea deplorabilă a țării sau a nivelului de trai.
Atunci însă, cînd urechea, aflată tot timpul de veghe la interesele personale sau ale grupului, din care, inevitabil face parte alesul, erau semnale că se discută indemnizații, salarii, pensii speciale sau reglementări ce pot afecta interesele susținătorilor, trecerea spre conștiență a demnitarului se făcea rapid, aproape instantaneu.


Și atunci omul politic se exprima politic. Violent, partizan, nu pentru popor, ci doar în folosul său sau al grupului. Fără rușine, fără teamă, fără respect pentru cei mulți, sărăciți de legi ticăloase, dar, pe de altă parte, contribuabili onești la bunăstare și confort, necesare pentru un somn bun.  

Iată, cum spuneam, că, de cîteva zile, problema somnului a reapărut puternic în discursul public, în mass-media, fie ea a opoziției, dar mai ales a puterii.
Despre ce este vorba?
Problema este mai veche, dar, iată, se actualizează din ce în ce mai mult, pe măsură ce ne apropiem de alegeri.
 

Anul electoral aduce, ca de fiecare dată înainte de data alegerilor, surprize, atacuri violente inimaginabile, configurări și reconfigurări politice conjuncturale, etc.
Ani la rîndul, unul din marcanții, vai, doar ca poziție în partid, lideri ai opoziției, a fost acuzat că doarme prelungit, din care cauză este văzut foarte rar pe la partid în orele de dimineață și, din nou, foarte rar, spre deloc, în Parlament.
S-au făcut cercetări, s-au verificat pontaje și, într-adevăr, prezența liderului la locul de muncă este foarte slabă. Printre cele mai slabe, dacă nu chiar cea mai slabă. 
 

Omul este acuzat că doarme, iar tinerii din principalul partid aflat la putere i-au pregătit texte: „Somn uşor, vise plăcute, puricii să te sărute", sau „Somnorosul, Senatorul Absentescu", „Somnul raţiunii naşte monştrii politici" sau „România, trezeşte-mă".
 

Remarcabilă reacția omului politic, ce se vede, chiar și în somn, Președintele Țării:
„Adevărul este că mă trezesc cînd vreau eu, indiferent ce cred despre asta prieteni, adversari. Mă trezesc cînd vreau eu, foarte, foarte des mă trezesc devreme, nu ca să le dau lor socoteala. Mă trezesc devreme pentru că, înainte de toate, mă ocup de educația unui copil încă mic, care are școala de dimineață. Mă trezesc devreme pentru că e un timp, cel al dimineții, mai puțin poluat de televizor, de telefoane, de breaking-news. Dar nu cred că cineva foarte serios poate să ia în discuție așa ceva. Cînd ajungi să discuți despre un om și principala acuză pe care i-o aduci este că ai auzit tu că se scoală tîrziu, înseamnă că ești un găinar din punct de vedere ideologic, din punct de vedere politic. Mă scol cînd vreau" -  a spus cel incriminat.
A mai spus ca adversarii săi politici sînt deranjati în fiecare zi de acțiunile pe care le întreprinde atunci cînd este în stare de veghe, ceea ce îi creează o mare bucurie și îl determină să doarmă liniștit atunci cînd se culcă și să doarmă atît cît vrea.

„De filmat, filmează, că doar filmează pe bugetul statului. Nu-i o problemă, nu? Bugetul are bani pentru așa ceva. De-aia îi astept, dacă au înregistări, dacă au intrat și în dormitor sau pe unde mai dorm eu - de obicei acolo! -, să vedem la ce oră mă scol. Cred că toată lumea își dă seama că acești oameni nu au cum să se apere pe fond de întrebările la care trebuie să dea răspuns și de acuzațiile care li se aduc. Indiferent la ce oră m-aș scula eu, indiferent cît aș dormi - dar poate nu mă scol deloc, poate dorm 30 de zile la rînd! -, problema este că România azi e guvernată de ei, că românii sînt chinuiti de o guvernare hoțească și prostească pe care o au ei, indiferent dacă eu dorm sau dacă sînt în stare de veghe. Dacă aș dormi atît de mult pe cît speră ei sau afirmă ei, cred că ar fi ceva mai liniștiți. Faptul că nu e zi de la bunul Dumnezeu să nu se ocupe de mine sub o formă sau alta arată totuși că, atîta timp cît sînt în stare de veghe- și sînt cît vreau, repet - fac cîte ceva care să-i deranjeze. Și asta îmi dă o mare bucurie și dorm liniștit atunci cînd mă culc și dorm cît vreau!".

Regretabil este nu atacul sub centură la adresa unui important om politic, ci reacția acestuia. Necuvenită în astfel de termeni, păguboasă, rea, chiar vulgară și mai ales nepotrivită unui aspirant la cea mai înaltă demnitate în stat.
Dacă cei care gestionează imaginea insului nu-i corijează excesele și discursul infatuat, mult prea sigur, plin doar de axiome, obositor mult prea devreme, este posibil ca USL, în cel mai scurt timp, să fie nevoit să-și găsească un alt candidat. Și va fi greu.

Iată, deci, că marile probleme ale României de astăzi sînt neglijabile în raport cu, chipurile, problema de interes național care este somnul.
În loc ca cei în care am crezut și pe care i-am trimis, ca demnitari, în parlamentul țării să lucreze pentru atenuarea suferințelor acestui popor năpăstuit, în loc să se dedice, atît cît le permite capacitatea intelectuală și profesională, îndoielnice, din punctul de vedere al opoziției, oamenii politici se agită, sau fac declarații, produc comunicate de presă, toate avînd ca subiect reacția la somnul parlamentar al unuia sau altuia. Deși, se știe, se doarme la fel de bine și în ministere, în agenții guvernamentale, în instituții ale statului fără obiect de activitate cert și util, în ambasade, reprezentanțe, comisii europene, etc. 

În realitate, așa cum am văzut de atîtea ori, în Parlament se doarme. Se doarme în plenul reunit, în plenul fiecărei Camere, se doarme în comisii, se doarme la conferințe de partid, se doarme peste tot.
Se doarme chiar și atunci cînd nu se doarme, pentru că ce altceva putem crede cînd cei ce trebuie să găsească soluții, să atragă resurse europene sau investiții străine nu sînt capabili să o facă, nu au nici priceperea, nici voința, nici morala necesare să o facă?
De aceea poporul, aflat într-o suferință cum nu a fost niciodată pînă acum, crede că acum este mai bun, pentru națiune, un somn perpetuu al clasei politice. Chiar dacă acest somn ne costă lunar sute de milioane pentru salarii, alte sute de milioane hoteluri, apoi autoturismele, șoferii, secretarele, birourile parlamentare, deplasările în străinătate cu pașapoarte diplomatice și multe altele știute, dar mai ales neștiute.
Și cu toate acestea poporul, devenit, de multă vreme, știutor în ale hoțiilor, înțelege că rarele perioade de trezire sînt doar prilejuri de a fura, de a păcăli, de a înșela, de a-și atrage favoruri, de a unelti, de a realiza conjurații.
Și atunci, el, poporul alege somnul.   

Format: 

Rubrici: