12 august 2022

Palatul Suţu va găzdui expoziţia „Hortensia Masichievici-Mişu – Gravura ca pasiune”

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Muzeul Municipiului Bucureşti invită publicul să participe miercuri, 10 august 2022, la vernisajul expoziţiei tematice „Donaţia Beldiman: Hortensia Masichievici-Mişu – Gravura ca pasiune”, eveniment care va avea loc la Palatul Suţu (Bd. Ion C. Brătianu, nr 2), începând cu ora 19.00.

„Ioana şi Alexandru Beldiman au oferit Muzeului Municipiului Bucureşti, pe parcursul anului 2021, o colecţie generoasă şi diversificată ce îmbogăţeşte Pinacoteca Bucureşti. Obiectele au calităţi artistice şi documentare deosebite şi au fost grupate, în funcţie de provenienţa acestora, în Fondul Nicolae (Nicholaus) Mişu, Hortensia Masichievici-Mişu şi Nicolae Masichievici-Mişu, Fondul familiei Beldiman şi Fondul Gabriel Popescu.

Din Fondul Hortensia Masichievici-Mişu, artist plastic (1917-2010) şi Nicolae Masichievici-Mişu, inginer (1925-2004) face parte şi un corpus de lucrări realizate de însăşi Hortensia Masichievici-Mişu: plăci de gravură, gravuri, desene şi ilustraţii. O selecţie a acestor opere din donaţie este prezentată în cadrul expoziţiei de faţă. Pentru crearea unei imagini cât mai complexe privind activitatea Hortensiei Masichievici-Mişu au fost inserate şi lucrări aflate deja în patrimoniul Pinacotecii Bucureşti, publicaţii pe care le-a semnat, dar şi câteva lucrări din colecţia familiei Beldiman. Aprecierile de care artista s-a bucurat de-a lungul timpului sunt ilustrate prin diplomele şi medaliile expuse – printre care amintim Premiul Ion Andreescu al Academiei Române (1994) şi Ordinul Meritul Cultural în gradul de Mare Ofiţer, categoria Arte Plastice (2004)”, a declarat Angelica Iacob, şef Secţie Artă MMB.

„După 1940, recent refugiată la Bucureşti din Cernăuţiul cedat, Hortensia (Puia) Masichievici s-a adresat sculptorului Oscan Han, profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, bătând la uşa atelierului acestui maestru pe care nu-l cunoştea.

Hotărârea viitoarei artiste de a-şi croi un alt destin era luată. Farmecul tăcut al artei gravurii Puia Masichievici îl percepuse în preajma artistului gravor şi pictor de biserici Dumitru Dimitriu-Nicolaide, lucrând un timp alături de el. Contribuia la pasul de a-şi schimba viaţa, dincolo de cazul propriului tată (care cocheta cu grafica în orele sale de libertate) şi scurta experienţă proprie de angajată la Banca Naţională din Bucureşti, ce-i demonstra că postura de funcţionar nu i se potrivea. Chemarea artei devenise o decizie. În anii ‘˜90, la capătul celălalt al vieţii, aşezate sub semnul desenului şi al gravurii, Puia Masichievici expunea desene colorate, geometrii poetice, obţinute de ea în tehnicile noi ale calculatorului. O operă structurată pe secvenţe stilistice diferite, de la realism la suprarealism şi la abstract, lucrările Puiei Masichievici s-au născut succesiv din tendinţele artistice afirmate pe parcursul veacului trecut.

Ceea ce am admirat mereu la Puia Masichievici a fost neobosita continuitate şi dârzenie, tenacitatea efortului spre înainte. Prin această etică şi prin această strategie, Puia Masichievici se aşază magistral în salba de artiste care au străbătut la noi secolul XX”, a afirmat Ioana Beldiman, istoric de artă.

*** Licenţiată a Facultăţii de Drept din Cernăuţi (1939) şi a Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1947), sub coordonarea profesorilor Nicolae Dărăscu şi Camil Ressu, Hortensia (Puia) Masichievici-Mişu (16 septembrie 1917, Chitila – 12 ianuarie 2010, Bucureşti) a urmat, în anii III şi IV de studiu, şi cursurile Academiei Libere a profesorului Marcel Guguianu. În perioada 1953-1959 a lucrat pictură religioasă cu Dumitru Dimitriu-Nicolaide. Pictorul a îndrumat-o atât în tehnicile de frescă şi tempera, cât şi în linogravură şi xilogravură.

De-a lungul timpului, artista s-a afirmat în special în calitatea sa de graficiană. Hortensia Masichievici a debutat cu „Portret de fetiţă” la Salonul Oficial de Toamnă din 1943 (Desen, Gravură, Afiş) şi a devenit membru în Uniunea Artiştilor Plastici în 1958, realizând în acest scop patru gravuri pe care le-a prezentat apoi la Expoziţia Internaţională de la Moscova din acelaşi an.

Hortensia Masichievici-Mişu a participat la anuale de grafică, saloane de pictură şi sculptură, expoziţii de artă decorativă, manifestări de artă românească în străinătate. Printre participările sale la expoziţii internaţionale amintim cea de-a XXX-a ediţie a Bienalei de la Veneţia din 1960, cu o linogravură în culori realizată în 1958, intitulată „Pace”. O expoziţie retrospectivă a operei artistei a fost organizată în 2002 la Galeria Etaj 3/4, Teatrul Naţional din Bucureşti.

În perioada recentă a realizat lucrări de grafică cu ajutorul calculatorului şi a scris proză scurtă. A publicat, printre altele, „Destinul unui pian”, în versiune germană, în volumul „Von Reichenbach bis Buenos Aires”, apărut la Akademie fur Altere, Heidelberg (1996), „O casă uitată” în volumul „Povestea caselor” de la Editura Simetria, Bucureşti (1999), volumul de proză scurtă „Microbul şi alte povestiri adevărate” (2003), Editura Anima, un volum de desene, „Răsfrângeri” (2005), un volum de gravuri mici, „În umbra tăcerii” (2006), la Editura Anima, ş.a.

Hortensia Masichievici-Mişu a primit numeroase premii şi distincţii, printre care: Medalia „Meritul Cultural clasa I” (1968), Medalia de aur pentru gravură a Academiei „Tommaso Campanella” (Roma, 1968), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici Bucureşti pentru Grafică (1992), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1994), Premiul de onoare al Trienalei de gravură de la Chamaliere (Franţa, 2000), Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Mare Ofiţer, categoria Arte Plastice (2004).

*** Expoziţia „Donaţia Beldiman: Hortensia Masichievici-Mişu – Gravura ca pasiune”, curatoriată de Angelica Iacob şi Ioana Beldiman, va putea fi vizitată la Palatul Suţu până pe data de 9 octombrie 2022.

Sursa foto Muzeul Municipiului Bucureşti