1 Aug 2014 - 11:52

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

OCTAVIAN ANDRONIC: Punctul pe Y. Potopul, înainte şi după noi… (AMOS News) 
"Îmi amintesc din copilărie faptul că pe undeva prin spatele casei bunicilor curgea, din când în când, un fir de apă aproape invizibil, pe care oamenii îl botezaseră, din strămoşi, Potop. Nu părea să fie nici o legătură între acesta şi numele pe care-l purta până într-un an cu ploi multe şi dese când cumintele pârâu s-a umflat ca-n poveşti şi a luat totul din calea sa, lăsând în urmă prăpădul care-i confirma numele primit. Există în ţară mii de astfel de cursuri pe care apa se iţeşte doar arareori. Până când erupe pe ele diluviul. Oamenii au memoria scurtă şi adeseori ignoră motivele pentru care cursuri de apă, insignifiante, au primit astfel de nume. Le privesc cu indiferenţă şi nu stau pe gânduri să-şi aşeze casele şi gospodăriile pe lângă ele. Cu respect sunt privite doar cursurile de apă stabile care îşi poartă încărcăturile lichide în tot timpul anului. Câteva călătorii făcute în ultimii ani prin Statele Unite m-au purtat prin locuri din statele “uscate” (Nevada, Utah, Colorado) în care din loc în loc puteau fi văzute amenajări hidrologice de dimensiuni ample prin care nu curgea nici un fir de apă. Acestea erau pregătite doar pentru puhoaiele care se abăteau odată cu rarele ploi care se prăvăleau peste solul uscat incapabil să absoarbă debitele respective."
 
LAVINIA BALULESCU: Neputinţa care pute (Adevărul) 

"Un drum liniştit spre casă, într-o seară de vară ciudată, cu nori mulţi şi căldură puţină. La jumătatea drumului, în tramvai urcă o familie tânără, soţ, soţie şi doi băieţi nu mai mari de cinci ani. Pentru că scaunele din tramvaiul 36 sunt făcute pentru oameni singuri şi trişti (adică rânduri de câte un scaun), soţia se aşază în spatele soţului. Copiii îşi aleg şi ei câte un părinte şi începe călătoria. Băieţii au chef de joacă, într-un final se lipesc de tată, pentru că mama stă şi priveşte în gol pe geam. Se agaţă de genunchii părintelui lor, se caţără, îi verifică mâinile mari, vârful nasului, umerii, se strâng în jurul lui, apoi îl lasă baltă, dau o tură în vagon, se întorc, îi sar de gât şi chiţăie, iar călătorii zâmbesc. Sunt în mijlocul unui clişeu, în mijlocul unei reclame la cereale, la ciocolată, la norişori roz, sunt în mijlocul unui film care îţi explică ce frumoasă e viaţa de fapt şi cât bine îţi pot face râsetele unor copii în jurul tău. Sunt într-un film documentar despre sedative."
 
LAURA CIOBANU: Oferta verii: inundații la pachet cu candidat (Evenimentul Zilei)
"Ploaia-i grea, dezastrul mare, semne bune anul are. În timp ce tot publicul număra de zor petele de pe cravata lui Iohannis, partidul de guvernământ s-a mobilizat și, cu rândurile strânse, ne-a dat o incredibilă dovadă de nesimțire colectivă, căci tot lucrul în echipă produce cele mai uluitoare rezultate. Nu sunt naivă și nici nu-mi fac iluzii despre politicieni. Era previzibil că vor specula electoral inundațiile, și cei din afară fac asta. Problema e că la noi actorii sunt atât de proști încât partitura nu le iese. Dragnea se târăște de la o inundație la alta cu o față de martir crucificat pe o cruce prea strâmtă; e clar că nu acolo ar vrea să fie. Între două acte, îi cere Olguței Vasilescu să-i aducă niște apă, că tot au venit apele. Era o mostră de umor de care patronul spiritual al morților cu drept de vot ne putea scuti. Dar mă rog, față de numărul impresionant de morți care au votat în Teleorman la referendumul din 2012, cei doi morți revendicați de ape până la acea oră i se vor fi părut lui Dragnea o cantitate neglijabilă."   

ANDREI L. POPESCU: Vătaful la inundaţii (Gândul)
"Dincolo de campania electorală greţoasă pe care oficialii Guvernului, în frunte cu premierul Victor Ponta, o practică cu o dexteritate demnă de Epoca de Aur, călare ca nişte surferi pe valurile viiturilor, este evident un lucru. Politicienii români, indiferent de partid, au ajuns să sufere de acelaşi sindrom „între ciocan şi nicovală”, de care suferă şi majoritatea relaţiilor şef-subaltern din cultura muncii la români."

IONUŢ BĂLAN: Mare înseamnă urât şi fragil (Jurnalul Naţional)
"Nassim Nicholas Taleb observă în eseul său “Despre robusteţe şi fragilitate” că Mama Natură iubeşte redundanţele. De aceea avem doi ochi, doi plămâni, doi rinichi, chiar şi două creiere. Fiecare are o capacitate mai mare decât cea necesară unor situaţii obişnuite, deci, redundanţa înseamnă asigurare. Opusul redundanţei e optimizarea, pe care se bazează economia, matematizată de Paul Samuelson, iar matematica a contribuit la constituirea unei societăţi înclinate spre eroare. Economiştii vor considera că e ineficient să păstrezi doi plămâni şi doi rinichi, chiar dacă o astfel de optimizare ne va ucide după primul accident. Dacă am da-o pe Mama Natură pe mâna economiştilor ei ar scăpa-o de rinichii suplimentari: de vreme ce nu avem nevoie de ei tot timpul, ar fi mai “eficient” să-i vindem şi să folosim un rinichi central, plătit cu ora. Totodată, noaptea am putea închiria ochii, căci nu avem nevoie de ei ca să visăm."

ROLAND CĂTĂLIN PENA: Cum ne-o facem cu mâna noastră (Puterea)
"Aflat în concediu, şeful Apelor Române şi-a depus demisia de onoare, după ce premierul i-a cerut ministrului căruia îi este subordonat să-l dea afară. La spartul târgului, dar mai ales al digurilor de protecţie, Vasile Pintilie nu şi-a dat demisia, ci a depus-o, poate-poate, după un telefon al protectorului său Marian Oprişan, şeful Guvernului realizează că e băiat bun, de partid, de încredere, şi se face că uită. Caz în care Vasile o va da dracului de onoare nereperată. Oricum nu s-a dovedit că ştie ce e aia."

SABINA FATI: A trecut vremea democrațiilor liberale? De la Budapesta la Moscova via București (România Liberă)
"„În Grecia, noi ne-am săturat de Europa și America și ne place tot mai mult Rusia“, îmi spune Trandaphilopoulos, un toboșar din Xanti, pasionat de filosofie, de matematică, de vinurile ușoare din țara lui și de Timișoara, unde are mulți prieteni. Este la curent cu tot ceea ce se întâmplă în lume, dar crede că epoca democrației liberale nu le-a adus nimic bun grecilor, care trăiesc mai prost acum decât înainte de aderarea la Uniunea Europeană. Se consideră anarhist și are idei asemănătoare cu cele exprimate de Viktor Orban, premierul ungar. Diferența dintre ei este că artistul grec este un nostalgic al drahmei, care l-a citit pe Friedman prin ochii lui Marx și face politică de cafenea, în vreme ce al doilea nu este preocupat nici de istorie, nici de filosofie și face politici europene.."

SORIN PÂSLARU: România poate întoarce în avantajul său instabilitatea regională prin integrarea Republicii Moldova. Primul pas – leul românesc cu putere de circulaţie peste Prut (Ziarul Financiar)
"Datele arată că situaţia din Ucraina devine din ce în ce mai tensionată şi nu se întrevede deocamdată nicio cale de ieşire. Mesajele din mass-media occidentale pun presiune. Liderii de opinie cer sancţiuni economice dure de la politicieni. Uniunea Europeană va anunţa astăzi în detaliu lista de măsuri.„Dacă în locul cetăţenilor europeni ar fi fost cetăţeni americani (în avionul doborât – n.red.), Casa Albă ar fi fost sub o imensă presiune şi ar fi fost luată serios în considerare bombardarea aeriană a poziţiilor insurgenţilor proruşi, iar forţele ucrainene ar fi primit armament american letal“, scrie analistul de securitate american Thomas Wright în ziarul Financial Times de marţi, 29 iulie, într-o opinie care deplânge lipsa de coeziune şi determinare a Uniunii Europene. Ziarele britanice nu mai dinamitează UE, ci acum o văd ca forţa care ar trebui să pedepsească Rusia."

Format: 

Topic: