Publicat: 3 Octombrie, 2012 - 10:44
Share

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Moştenirea "Cruduţei" Kovesi (Amos NEWS)
"În afara dlui Morar, Codruţa Kovesi ne-a mai lăsat ceva: un bilanţ din care reiese cât de multe inculpări a reuşit sistemul pe care l-a condus în cele două mandate. Cifra este, întra-adevăr, impresionantă, dar atâta timp cât nu este pusă faţă în faţă cu condamnările, rămâne neconcludentă. N-a mai introdus în bilanţul său dna Kovesi nici cheltuielile pe care le-au făcut procurorii săi pe parcursul anchetelor. Sigur, când e vorba de justiţie, nu banii contează, dar numărul lor poate fi important, mai ales în vreme de criză. Era interesant, totuşi, să aflăm, cu ce preţ au fost trimişi corupţii în puşcărie. Şi cu ce viteză – pentru că dacă luăm în calcul doar cele trei cauze în care a fost implicat Năstase, orice ministru al Justiţiei – cu excepţia lui Macovei şi Predoiu – s-ar lua cu mâinile de cap."

GRIGORE CARTIANU: Am devenit duşman al poporului. Graţie lui Ponta. La Gâdea (Adevărul)
"A ieşit la vânătoare. Are, n-are gloanţe, apasă pe trăgaci. Nu-l interesează să împuşte ceva, ci să lase impresia că luptă cu duşmanii poporului. Exact ca în decembrie '89: contează să se audă pâr-pâr-pâr, chit că locul armelor adevărate e luat de simulatoare. Duşmani ai poporului pot fi, de exemplu, duşmanii bugetului naţional. Cei care nu-şi plătesc taxele şi impozitele. Iar dacă şi le plătesc, nu-i nimic, vine primul-ministru la televizor şi susţine contrariul. De luni, 1 octombrie 2012, iată-mă şi duşman al poporului! Seara târziu, Victor Ponta a fost convocat la Ministerul Propagandei (Antena 3), la o şuetă cu Mihai Gâdea. Să constate împreună cine mai mişcă-n front. Să lanseze insinuări. Să depisteze reacţionari. Să le trimită, discret, ameninţări. Ori îşi bagă minţile-n cap, ori... ."

VLAD TEODORESCU: Mihai Gâdea, cronica unei execuții mediatice care nu a avut loc (Evenimentul Zilei)
"Însumate, pe parcursul weekend-ului au sărit de o mie! Ceea ce demonstrează atât faptul că alegerea realizatorului de emisiuni de la Trustul Intact ca subiect al unei investigaţii jurnalistice a fost inspirată, cât şi dorinţa de a se exprima şi a celor care îl iubesc şi a celor care nu îl suportă. Un asemenea fenomen, fiindcă despre aşa ceva este vorba, o împărţire în două tabere pe acelaşi subiect, a avut loc la materialele cu privire la referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Păstrând proporţiile, am constatat aceeaşi înverşunare, şi de-o parte şi de cealaltă, aceeaşi dorinţă de a fi „vocali”, de a se face auziţi şi a împărtăşi cu ceilalţi cititori propria opinie cu privire la subiectul pus în discuţie."

MARIAN SULTĂNOIU: Diaconescu ne-a făcut de Caracal (Gândul)
"Ce să mai vorbim... Omul a apărut în „schemă” ca o răzbunare a tuturor răutăcismelor istorice, vizavi de umilirea de către noi, ceştilalţi, „deştepţii”, a „bieţilor” caracaleni. Eu încep să cred sincer că, de fapt, ăsta e rolul lui Diaconescu pe pământ – să-i scoată pe caracaleni din bancurile cu proşti. Un caracalean, „un ţăran prost ca mine”, după cum se prezintă DDD, ne-a dat circ pe pâine la toată naţia vreo două-trei săptămâni, iar noi - guvernul, presa, populaţia şi melomanul Vulpescu - am înghiţit prosteala pe nemestecate. Ne uitam magnetizaţi cum îşi bate omul joc de noi, făcându-ne că-l studiem, iar el făcea piaţa la procente. Să-i dea Dumnezeu sănătate că a cerut să marce banul mai devreme şi nu chiar la soroc, aşa cum spune legea - până cel mai târziu în momentul în care intră preopinentul în posesia acţiunilor -, că ne ţinea cu ochii beliţi la „micile ecrane”, vorba PNL-ului, ca pe electoratul lui captiv: ne dădea show mamut şi diurn până în primăvara lui 2013, pe modelul „Elodia by night”. Acuma, sigur că se pune problema „ce învăţăminte am tras noi de aici?!”. Ia să vedem!"

PETRE ROMAN: Viaţa în aşteptarea speranţei (Jurnalul Naţional)
"Dacă am fi conştienţi de cât de ignoranţi suntem, am judeca mai atent şi mai responsabil. Recentul eşec penibil al privatizării Oltchim vorbeşte despre faptul că după aproape 23 de ani de la schimbarea de regim şi trecerea la economia de piaţă încă mai suntem vulnerabili la fals. Tot mai rămânem corijenţi la disciplinele economie de piaţă şi democraţie. Prăbuşirea regimului ceauşist a fost determinată de eşecul modelului economic socialist în care performanţa economică şi tehnologică nu conta în faţa deciziilor ideologice arbitrare. În toate ţările foste socialiste, fără excepţie, tranziţia a impus stoparea multor activităţi industriale în care costurile de producţie erau mai mari decât valoarea de piaţă a produselor create."

MIHAI PÂLŞU: Victor Ponta, umilit de gargaragiii coordonaţi de Bogdan Teodorescu (Puterea)
"Odată cu Remus Vulpescu, trebuie concediaţi toţi consilierii premierului, în frunte cu Bogdan Teodorescu, cel care se vrea eminenţa cenuşie de la Palatul Victoria, dar sfârşeşte prin a fi păcăliciul de serviciu al lui Traian Băsescu, al lui Dan Diaconescu şi, mai nou, al „binomului” Kovesi - Morar. Acum este clar pentru toată lumea că privatizarea Oltchim a fost dată în seama unui avocat malagambist, Remus Vulpescu pe numele lui de pe legitimaţia OPSPI. Lăudându-se cu o experienţă vastă în domeniul privatizării, Vulpescu a dovedit că este de fapt un diletant: a conceput o licitaţie de prost-gust, un caiet de sarcini cu hibe cât Casa Poporului şi un contract pentru vândut zarzavaturi, nu un combinat petrochimic. Vă amintiţi cum, la masa licitaţiei, Vulpescu denigra Oltchim, în loc să-l laude, de parcă cei 3.200 de angajaţi ar fi fost ciumaţi?"

GABRIEL BEJAN: Dan Diaconescu, un român bun de pus pe rană (România Liberă)
"În toată afacerea legată de cumpărarea Oltchim de către Dan Diaconescu, spectacolul şi miştoul ieftin au avut prioritate în faţa problemelor serioase ridicate de modul în care s-a desfăşurat privatizarea uneia dintre cele mai importante companii de stat. De la reprezentanţii statului până la majoritatea presei şi opiniei publice, toată lumea a părut că preferă să intre în jocul patronului OTV. Cu un cinism de talie mondială, Diaconescu a mers înainte cu minciuna şi populismul deşănţat, a călcat în picioare regulile (şi mai mult ca sigur şi legile, dar asta ar trebui să ne spună cât mai repede cineva din Parchet) şi timp de două săptămâni s-a distrat. S-a jucat cu speranţele a 3000 de angajaţi ai Oltchim, cu minţile (cu inteligenţă îndoielnică, ce-i drept) a unor reprezentanţi ai guvernului, cu atenţia unei ţări întregi şi (din păcate, se întâmplă a doua oară în câteva luni) cu reputaţia externă a României."

ADRIAN VASILESCU: Noi şi lumea în care trăim în viitorii 40 de ani (Ziarul Financiar)
"Ce ar fi de reţinut, cu precădere, din dezbaterile de la Bucureşti? Dacă am privi lucrurile doar la suprafaţa lor şi am trece, dintr-o dată, de la ce a reţinut memoria omenirii - memoria globală, cum ne place să spunem astăzi -, în cei patruzeci de ani care au trecut de când Clubul de la Roma a publicat celebra lucrare a lui Dennis Meadows, "Limitele creşterii", şi am trece, repet, la o imagine nouă, a celor patruzeci de ani care urmează, am putea imagina un uriaş pendul marcând două etape la răspântie de vremuri şi atât. Încercând să privească însă lucrurile dincolo de suprafaţa lor, în profunzime, mulţi analişti încă vorbesc despre o "deschidere" greşită pentru etapa întâi, marcată de cartea lui Meadows, căci în toţi aceşti patruzeci de ani trecuţi creşterea a fost explozivă, nu limitată; şi vorbesc despre înmulţirea speranţelor acum, pentru etapa a doua, cea a următorilor patruzeci de ani, chiar dacă actuala criză globală ameninţă să schimbe lumea şi să ne oblige la un alt stil de viaţă."