Share
4 Iul 2014 - 10:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

OCTAVIAN ANDRONIC: Punctul pe Y. "Rinoceri" de export (AMOS News) 
"Au trecut 50 de ani de la ultima punere în scenă a „Rinocerilor” lui Eugene Ionesco pe scena Teatrului de Comedie , în regia lui Lucian Giurchescu şi cu o distribuţie din care „supravieţuiesc” Radu Beligan, Sanda Toma, Alexandru Repan, Mircea Albulescu sau Stela Popescu. La doar şase ani de la premiera mondială a acestei capodopere a teatrului absurd, în mare vogă atunci, România îl revendică pe marele dramaturg într-un gest de reconsiderare a valorilor care reuşiseră să evite captivitatea comunistă. Miercuri, Teatrul Naţional din Craiova a găzduit evenimentul cu adevărat de excepţie, al repunerii pe afiş a piesei rămase doar în memoria generaţiilor mature, într-o montare net diferită de cea din urmă cu cinci decenii, încredinţată unuia dintre cei mai reprezentativi artişti vizuali ai momentului – americanul Robert Wilson. A fost meritul directorului-regizor Mircea Cornişteanu de a „risca” resursele materiale şi artistice ale Teatrului pe un experiment care nu era exclus să i se prăbuşească în cap. Pentru că ceea ce a rezultat din efortul de aproape şase luni al echipei aflate sub bagheta lui Wilson este pur şi simplu şocant, mai ales pentru un public de provincie mai puţin predispus la astfel de şocuri – chiar dacă la teatrul craiovean s-au mai întâmplat lucruri de acest fel."
 
LAVINIA BĂLULESCU: Cel mai înalt om din oraşul acesta (Adevărul) 
"Avea deja 4 metri 90 înălţime şi nu mai putea sta în picioare în dormitor, din simplul fapt că nu mai avea loc. Acum, după ce fata îşi luase bagajul şi plecase, era nevoit să doarmă singur. Ei, bine, vorba vine „să doarmă“, pentru că numai somn nu mai era. Îşi demontase patul şi se întinsese pe diagonala camerei. Podeaua era tare, iar pernele erau prea mici. Da, observase în ultimele zile că nu doar picioarele îi creşteau, ci şi mâinile, ba chiar şi capul. În curând, dacă boala avansa, avea să doarmă cu uşa de la apartament deschisă şi cu picioarele întinse pe holul blocului. Nici la lucru nu îi era mai bine. Noroc că avea biroul într-o hală de vreo zece metri înălţime. Totuşi, nu mai putea sta pe scaun şi degetele (care, între timp, i se măriseră) erau mult prea butucănoase pentru tastele micuţe ale computerului. Ajunsese să stea pe burtă, în mijlocul halei în care lucra, iar oamenii îl ocoleau sau ţopăiau peste picioarele sale."
 
SEVER VOINESCU: God bless America! (Evenimentul Zilei)
"De cel puțin 100 de ani, Statele Unite au fost o forță a binelui în lumea noastră, tot mai complicată, tot mai periculoasă. Faptul că istoria a curs în direcția creșterii puterii Statelor Unite pînă la dobîndirea statutului de super-putere, ba chiar de unică super-putere după unii, este un lucru foarte bun. Astfel, lumea a devenit ceva mai suportabilă și au putut apărea spații în care, vorba documentului fondator, oamenii să-și poată căuta fericirea. Nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost lumea noastră dacă Germania lui Hitler ar fi cîștigat al doilea război mondial sau dacă URSS ar fi cîștigat războiul rece sau dacă islamul fundamentalist ar fi năvălit irezistibil spre vest. Aceste teribile încercări nu ar fi avut finalul pe care l-au avut dacă America nu ar fi asumat, cu sacrificii, rolul de conducător al lumii libere sub asediu."   

MARIAN SULTĂNOIU: Epavele lui Traian Băsescu (Gândul)
"Am văzut, joi, un animal politic profund rănit. Traian Băsescu a participat la masa rotundă despre statul de drept, organizată de FMP – eveniment care a marcat împlinirea a doi ani de la ceea ce preşedintele a numit, din nou, „ 2012, o lovitură de stat eşuată” -, nu atât spre a încerca să se repoziţioneze într-un spectru de imagine pozitiv, din postura de apărător al democraţiei, cât, mai ales, pentru a lansa o canonadă teribilă asupra „epavelor PNL şi PDL”, aflate în plin proces de fuziune şi structurare a unei formaţiuni puternice de dreapta, la comanda căreia nu i se dă voie să ajungă. E limpede că Traian Băsescu nu acceptă înfrângerea. Ar fi ca şi cum s-ar simţi dispus să primească în venă injecţia letală. Şi când?! Exact în momentul în care a recunoscut că e pregătit să o ia de la capăt, să reintre în jocul politic. Nu-i vine să creadă că tocmai lui, unul dintre primii care au adus vorba despre coagularea dreptei, epavele i-au pregătit poziţia de outsider. „Nu e bine domnu` Blaga, ceva e putred pe covertă!”, o fi gândit fostul comandant, şi a dat drumul la canonadă în coasta sărăciilor de barcazuri."

DAN CONSTANTIN: Locotenentul Gheorghe Alexandru va fi general (Jurnalul Naţional)
"Un grup de comando, cu ordin precis, a hotărât eliminarea locotenentului “rebel” din Armată. Ne puteam aştepta la un alt verdict în condiţiile în care un politruc – pe post de purtător de cuvânt al Ministerului  Apărării – îl condamnase pe locotenent chiar de la prima apariţie în public? Faptul că unitatea din Turda ar fi responsabilă pentru decizie, şi este prezentată chiar aşa, nu poate păcăli pe nimeni. Răspunderea pentru scoaterea locotenentului din Armată o poartă atât conducerea politică a ministerului, cât şi şeful Statului Major General. “Vina” lui Alexandru este că şi-a exprimat opiniile în faţa civililor, la televiziune, şi a ieşit din perimetrul U.M. Ideile aduse în dezbatere pot fi combătute, dar până să fie puse în circulaţie pe canalele “civile” ele au “zăcut” la Ministerul Apărării luni de zile. Memoriile lt. Alexandru Gheorghe, adresate potrivit regulamentelor militare, pe scara ierarhică, nu au avut răspuns. Disperarea omului cinstit, profund patriot şi creştin, care a jurat credinţă poporului român, nu unei găşti de politicieni corupţi care au adus România în sapă de lemn, a dat pe dinafară. El a găsit calea de comunicare cu societatea păstrându-şi haina militară în timpul mitingului de la Piaţa Universităţii."

VALENTINA GRIGORE: Ponta panglicarul (Puterea)
"Aleşii neamului fac lucruri trăznite. Altfel nu pot să cataloghez ultimele fapte ale premierului Victor Ponta, care a transformat o banală inaugurare a unui corp de creşă într-un motiv de mândrie electorală. Ce-i drept, trebuie să fim corecţi! Păi unde să taie panglica dom’ prim-ministru? Vorba aia, autostrăzi nu se mai fac şi ar fi de râsul curcilor pentru premier să se laude cu vreun studiu de fezabilitate de milioane de euro când ştie că sunt bani aruncaţi în zadar. De vreun investitor străin care să construiască o fabrică prin amărâta noastră ţară, să mai scoată românii din mizerie, nici nu se pune problema. Bravii miniştri ai cabinetului Ponta nu sunt în stare să convingă bogaţii lumii să bage bani într-o ţară în care, mai presus de toate, se fură. Vreo privatizare, ceva? Ei, aş! N-a apărut încă prostul pe care statul să îl jecmănească! Şi atunci? Rămânem la creşe. Şi nu orişicum, ci una de vreo 2 milioane de euro, că doar nu se încurcă „Dottore” cu fleacuri!"

SABINA FATI: Cu cine va merge Ponta în tandem la prezidențiale (România Liberă)
"Dacă premierul va candida pentru fotoliul de la Cotroceni, are toate șansele să ajungă acolo, cu toate că știe că nu este favoritul cancelariilor occidentale. Tergiversarea oficializării candidaturiil lui ar putea avea legătură cu această reticență a vesticilor, dar și cu teama lui de a nu pierde totul dintr-o dată, pentru că un eventual eșec l-ar scoate complet din joc înainte să fi ajuns la maturitatea politică a liderului de 45 de ani. În spatele lui, în PSD există oameni care nu s-au compromis și care au mai multe legături naturale cu Vestul. Revenirea lui Ioan Rus în guvern, după ce s-a delimitat în 2012 de lovitura de stat pusă la cale de Ponta&Antonescu&Voiculescu redeschide lupta pentru succesiune în PSD. Așa zisă aripă reformistă a ardelenilor care-l trimitea acum aproape 15 ani pe Ion Iliescu în podul cu amintiri al istoriei, n-a fost, însă, niciodată confirmată de votul transilvănenilor, care au preferat mai degrabă partidele de dreapta, de aceea poziția “Grupului de la Cluj” a și rămas modestă."

ADELINA MIHAI: Soluţia „miracol“ pentru crearea de locuri de muncă: 6.000 de joburi costă statul 134 mil. euro (Ziarul Financiar)
"Într-o ţară care se laudă în faţa investitorilor că are forţa de muncă ieftină, crearea de 6.000 de locuri de muncă cu un grad înalt de calificare – deci cu salarii mari – este o veste mai mult decât bine-venită şi merită sprijintă de toată lumea. Lucrurile capătă însă o altă nuanţă atunci când noile salarii mari sunt plătite din ajutoare de stat, iar ajutoarele de stat sunt finanţate de către contribuabilii unei economii sugrumate de salarii mici. Este ca şi cum statul ar plăti, timp de doi ani, salarii nete în valoare de câte 500 de euro net pe lună pentru 6.000 de angajaţi."

Format: 

Topic: